luni, 30 noiembrie 2009

Transit la Negruzzi in Iasi


Miercuri, 2 decembrie 2009, de la orele 13.00, va avea loc proiecția filmului Transit în Amfiteatrul Colegiului Național “Costache Negruzzi” din Iași. Invitată la dezbatere este Daniela Caltea, specialist în lucrul cu persoane bolnave de HIV/SIDA.

Transit este o productie MTV International, realizata in cadrul initiativei Staying Alive, beneficiind de participarea UNFPA. Filmul integreaza istorii particulare din tari si continente diferite. Personajele filmului sunt oameni diferiti, fac parte din diferite categorii sociale, provin din familii si societati diferite, dar in fata expunerii la infectia HIV/SIDA, sansele lor devin egale.”

Cu ajutorul UNFPA, filmul este disponibil tuturor cluburilor de film One World România.

Va asteptam cu drag!

And the Band Played On


Inspirat după cartea omonimă a celebrului scriitor Randy Shilts, filmul prezintă o interpretare ştiinţifică, politică şi socială a ceea ce au reprezentat primii 5 ani de la descoperirea maladiei secolului - SIDA- (perioada 1980- 1985) pentru istoria Statelor Unite ale Americii.

Filmul îl prezintă în centrul acţiunii pe doctorul Don Francis (Matthew Modine), o figură cunoscută în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pentru care cel mai important lucru este demonstrarea uneia dintre cele mai importante teorii referitoare la provenienţa incurabilei boli SIDA.

Bucurându-se de apariţia unora dintre cele mai cunoscute figuri de la Hollywood, cum ar fi: Richard Gere, Phil Collins şi Anjelica Houston, Plaga este un film care a fost apreciat atât de publicul, cât şi de criticii din lumea întreagă, reuşind să obţină numeroase premii şi nominalizări în cadrul festivalurilor de specialitate (Emmy, Globul de Aur, DGA).

Cu ajutorul UNFPA, filmul este disponibil tuturor cluburilor de film One World România.

marți, 17 noiembrie 2009

Columbia: Justiţie în Zona Morţii


“Astăzi, din fericire sau din nefericire,în funcţie de perspectivă, dacă apare o problemă de violenţă în familie sau legată de cuplu, lumea spune: Dacă mai continui aşa, te spun judecătoarei Esperanza!”, Esperanza Gonzalez, Judecător Municipal Bolivar, Columbia.

Filmul prezintă povestea judecătoarei Esperanza Gonzales, în vârstă de 48 ani, şi lupta acesteia de a rupe “conspiraţia tăcerii” privind abuzurile sexuale din Bolivar, un oraş mic din inima uneia dintre cele mai sângeroase regiuni ale Columbiei. Trecând peste acuzaţiile false aduse de comunitate, ignoranţa faţă de sex şi pudismul societăţii din Magdalena Mijlocie, judecătoarea şi soţul acesteia îşi continuă misiunea de a le ajuta pe fete să-şi continue educaţia într-o zonă în care procentul de tinere gravide este foarte mare.

Acest documentar prezintă şi drama Carolinei Mogollon, odată elevă eminentă, acum mamă a unui copil, care a renunţat la şcoală şi la aspiraţiile înalte pentru a-şi creşte copilul. Respinsă de familie şi comunitate, Carolina este ajutată de Esperanza Gonzalez să reia legatura cu tatăl său şi să-şi urmeze visurile.

“A început cu o schimbare personală, pentru că trebuie să ne <>. Trebuie să învăţăm nu doar să dăm bine în faţa comunităţii, ci şi să ne împăcăm cu noi înşine. Există încă incidente, însă cred că putem evita multe probleme dacă discutăm deschis.”

Acest film a fost proiectat săptămâna trecută în Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr".

Ce spune Ligia Popescu, coordonatoarea clubului din Lazăr despre această proiecţie?

"Am avut cel mai mare număr de participanţi până acum, iar cele trei invitate au fost comunicative şi au moderat un dialog antrenant cu elevii."

Ce spun elevii participanţi?

"Subiectul abordat mi s-a părut util pentru ambele sexe, cred că fiecare a rămas cu informaţii, şi va acorda atenţie acestor probleme pe viitor"

"A fost o experienţă plăcută şi interesantă, care a ridicat semne de întrebare şi a expus probleme la care să ne gândim pe viitor"

"Întregul proiect este o iniţiativă foarte bună, e un mod foarte interesant şi util prin care să-ţi îmbunătăţeşti cunoştiinţele şi educaţia socială"

"Cuvântul care-l descrie cel mai bine este interesant, un eveniment ce ne ajută să ieşim din rutina de zi cu zi. Tema dezbătută trebuie luată serios în considerare."

miercuri, 11 noiembrie 2009

Mauritania: Cum demonstrezi un viol


„În ceea ce priveşte Mauritania, era o vreme când se aplica doar legea islamică. Am depăşit perioada aceea. Ne aflăm în punctul în care avem o lege hibridă.” Fatimata M’Baye, prima femeie avocat din Mauritania

În statul islamist Mauritania pedepsele sunt severe pentru orice fel de relaţie sexuală în afara căsătoriei: abuzul este cunoscut sub numele de „Zina”. Violul nu este definit în legislaţia ţării, iar o femeie care face plângere că a fost violată riscă pedeapsa cu închisoarea.

Aproximativ 60% dintre femeile care fac plângere pentru viol sunt acuzate de Zina. Prin urmare, nu este de mirare că majoritatea aleg să păstreze tăcerea. În film apare Fatimata M’Baye, prima femeie avocat din Mauritania, care încearcă să amelioreze aspectele dure ale legii islamice prin combinarea ei cu legea franceză. De asemenea, le ajută pe femei să răspundă la condamnările de tip „Zina”.

Acest film a fost proiectat în Colegiile Naţionale "George Coşbuc" şi "I.L.Caragiale" din Bucureşti.

vineri, 6 noiembrie 2009

Nepal: Evadare la limită


„Este un mare cerc vicios. 20-25 de oameni sunt implicaţi în traficarea unei singure fete. Victima îl cunoaşte doar pe cel care a ademenit-o.” Anuradha Koirala, fondatoare a adăpostului pentru femei Maiti, Nepal.

„Traficanţii merg într-un sat şi ademenesc cu uşurinţă tinere care speră la o viaţă mai bună.” Punya Prasad Neupane, secretar permanent, Ministerul pentru femei din Nepal

Părăsită de soţul ei şi cu 4 copii de îngrijit, Sushma în vârstă de 24 de ani, dintr-un sat izolat din Nepal a fost dusă în India şi vândută unui bordel pentru 250$. Spre deosebire de majoritatea victimelor sclaviei sexuale, Sushma a reuşit să scape şi să se întoarcă acasă.

În acest film aflăm despre dificultăţile legale şi logistice de a opri fluxul de aproximativ 12.000 de tinere care sunt traficate anual la graniţa deschisă cu India şi le cunoaştem pe câteva dintre femeile din linia întâi care încearcă să pună capăt acestui tip de comerţ.

Acest film a fost proiectat în Colegiul Naţional I.L.Caragiale din Ploieşti şi în Colegiul Costache Negruzzi din Iaşi.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Născuţi la comandă. Decreţeii


"La viaţa mea am vizitat foarte multe ţări, dar niciuna nu este aşa de memorabilă cum este România". 1966 - Richard Nixon, preşedintele SUA (fragment din filmul documentar Născuţi la comandă. Decreţeii).

Începutul a fost din dragoste, apoi peste noapte a venit decretul lui Ceauşescu din 1966 care a interzis avorturile. Aşa s-au născut peste două milioane de români. Ei sunt Oamenii Noi ai Epocii de Aur, dar în particular li se spunea copiii decretului sau mai simplu decreţei. Majoritatea au acum între treizeci şi patruzeci de ani. Nimeni nu le-a spus nimic despre cum au venit ei pe lume. Nu a fost simplu. Ca să se nască generaţia decreţeilor au murit peste zece mii de femei, iar mii de copii orfani zac şi acum în gropile comune din spatele orfelinatelor româneşti.

Filmul, o incursiune în epoca 1965-1989, îi prezintă pe copiii născuţi ca urmare a Decretului lui Ceauşescu, tineri care ascultau Pink Floyd şi Europa Liberă şi care în 1989 au fost primii pe baricade. Finalizat în 2004, filmul este rezultatul unei munci de aproape şase ani.

Regia: Florin Iepan

Acest film a fost proiectat în Colegiul Costache Negruzzi din Iaşi şi Liceul Teoretic Ion Neculce din Bucureşti.

marți, 3 noiembrie 2009

Clubul de film One World Negruzzi la raport!

Primul film proiectat de noi anul acesta a fost Nepal: Evadare la limită. Ne-am hotărât să-l facem în ultima zi a lunii septembrie, să le dăm boboceilor să se acomodeze cu școala, să ne obișnuim și noi cu statutul de “aproape veterani”. Ne-am gândit însă cam târziu la invitat și eram foarte aproape de a nu avea pe nimeni. Spre marele nostru noroc, nu am avut unul, ci doi: Agent Alin Gheorghiu – Centrul de Analiza și Prevenire a Criminalității și Camelia Corea de la Centrul Regional de Luptă Împotriva Traficului de Ființe Umane.

Probabil că sălii și spectatorilor le era tare dor de noi pentru ca pe lângă faptul că microfoanele nu prea mergeau, restul părții tehnice a fost mai mult decât ok. Cu promovarea am lansat noi o idee care a cam luat vopseaua de pe uși, dar care se pare că a mers, căci am avut 146 de spectatori care au stat atenți-atenți până la final.

Le mulțumim mult tuturor celor care au venit, le mulțumim invitaților care au făcut experiența una extraordinară, prin informațiile utile pe care ni le-au dat, prin atmosfera creată.

Anca Haraga & echipa, Colegiul "Costache Negruzzi", Iaşi

FELICITĂRI, ANCA!


Anca Haraga, elevă în clasa a XII-a la Liceul "Costache Negruzzi" şi coordonatoarea Clubului de Film One World din acelaşi liceu a fost declarată de juriul competiţiei iniţiate de Fundaţia "Dinu Patriciu" drept „cea mai bună elevă a anului".

"Este surprinzător cum un adolescent precum Anca are o forţă, o personalitate, putere de organizare, putere de a fi lider atât de profundă. Este de o curiozitate şi de o sensibilitate aparte, un adolescent căruia îi place să se implice în organizarea evenimentelor care au avut loc în şcoala noastră", a descris-o Camelia Gavrilă, directoarea Colegiului "Costache Negruzzi", pe Anca.

Cluburile de Film One World te felicită şi îţi urează succes în continuare!

"Cu banii de la premiu voi continua proiectele pe care le-am început."
Anca Haraga „Elevul Anului“

luni, 2 noiembrie 2009

Prima proiecţie, primele emoţii

"Noi, cei de la Olteniţa, cred că ne-am hotărât cel mai greu când/cum/în ce condiţii să organizăm proiecţia şi asta poate pentru că a fost prima. Aveam destul de multe emoţii, mă tot gândeam cum să fac să iasă bine ş.a.m.d.

În sfârşit stabilisem data: 22 octombrie 2009!

Am luat legătura cu directorul educativ al liceului nostru, domnul profesor de istorie Hociota Constantin, l-am rugat să mă ajute cu promovarea evenimentului şi să vină să ne spună şi câteva vorbe în ziua cu pricina. Mai rămânea doar să lipim afişele, să trimitem mass-uri etc… ce mai! Să răspândim vorba cât de mult şi cât de repede puteam. Noroc că toţi membrii echipei sunt comunicativi! ;) Înainte de a da sfoară în ţară, însă aveam nevoie de materialul cel mai important, şi anume, FILMUL!

Dar aici altă poveste… a incercat Renatte să mi-l trimită pe mail, prin transfer, prin toate mijloacele posibile… şi bineînteles că buclucaşul film nu voia deloc să ajunga în mâinile mele. Dar ne-am gândim să mi-l trimită “via bus”, adică printr-un microbuz ce pleca din Bucureşti cu destinaţia Olteniţa. L-am primit după alte peripeţii şi aşteptări. Dar important este că a ajuns :D Astfel că pentru joi la ora 13:00 aveam toate ingredientele: afişe, oameni anunţaţi, formulare şi, bineînteles, emoţii.

Joi, 22 ocrombrie, ora 13:00

Sala bibliotecii de limba română (cam mică ce e drept) era plină de elevi curioşi, care s-au dovedit a fi foarte activi. Am început prin a spune câteva cuvinte despre One World Film Clubs şi printr-o mică introducere referitoare la violenţa domestică pentru că hotărâsem să proiectam filmul “Austria: Cartonaşul Roşu”. Timp de 22 de minute nu s-a auzit niciun zgomot în sală şi toţi cei prezenţi erau foarte atenţi, părând impresionaţi de cazurile prezentate.

La sfârşit nimeni parcă nu avea curaj să înceapă discuţia, deşi toţi păreau a avea câte un punct de vedere mai mult sau mai puţin diferit. Bineînţeles că am spart gheaţa noi, membrii echipei OWFC, iar apoi discuţia a continuat de la sine. Am încercat să ne punem în situatia victimelor, să găsim soluţii, să încercăm să gândim în perspectivă şi să promulgăm propriile legi referitoare la cazurile de violenţă domestică, dar în final am realizat că schimbarea începe cu noi înşine. O mai bună informare, o noua perspectivă, iar viitorul va arăta altfel.

În final toţi participanţii ne-au încurajat să continuăm acest proiect spunând că sunt curioşi care va fi noua temă abordată. Iar noi le-am promis că ne vom întâlni o dată pe lună în încercarea de a-i provoca la discuţii cât mai interesante şi pasionante."

Roxana Istrate - Liceul Neagoe Basarab, Olteniţa

Republica Democrată Congo: Găseşte-i un Nume


„Eram femeia oricui şi a nimănui. Oricare dintre ei vroia să-şi satisfacă nevoile sexuale venea la noi” - Honorata Kizende, răpită de miliţia Hutu din Rwanda

„Dacă spui viol, oamenii îşi pot imagina ce înseamnă, dar prin ce-au trecut aceste femei e cu totul altceva…Cred ca acest cuvânt nu e potrivit..Terorism sexual? Nu ştiu.” - Dr. Denis Mukwege, Director Spitalul Panzi

În ultimii 10 ani provinciile estice din Republica Democrată Congo s-au aflat în război. Femeile sunt cele care duc povara. E imposibil de aflat numărul exact al victimelor violurilor şi al acelora care suferă de diferite afecţiuni în urma traumei fizice, precum fistula. Gonite din comunitate, femeile sunt deseori reticente să ceară ajutor. În schimb trebuie să suporte singure cicatricele fizice şi psihologice.

În acest film călătorim în Bukawu pentru a discuta cu Dr. Denis Mukwege, unul dintre puţinii doctori care tratează fistula, pentru a afla adevărul din spatele uneia dintre cele mai mari nenorociri neraportate din lume.

Acest film a fost proiectat în Liceul Teoretic "Marin Preda" din Turnu Măgurele şi în Liceul Teoretic "Ion Neculce" din Bucureşti.

AUSTRIA: Cartonaşul Roşu


„Mă lovea încontinuu, în burtă şi în spate, ca să pierd copilul sau ca să nasc prematur. Eram plină de vânătăi, după cum era şi băieţelul meu.”

Este povestea unei femei, victimă a violenţei domestice. În fiecare an sunt raportate la poliţia austriacă 7.000 de cazuri de violenţă domestică, dar există suspiciunea că numărul real al victimelor este mult mai mare. Autorităţile austriece au legalizat un „cartonaş roşu” prin care poliţia este autorizată să pătrundă şi să-l dea afară din propria casă pe agresor atunci când domiciliul se transformă în sanctuar al violenţei împotriva femeii.

În acest episod al seriei „Women in the frontline”, prezentat de Annie Lennox, se pune problema dacă o lege radicală poate oferi femeilor o siguranţă reală.

Acest film a fost proiectat în liceele din Olteniţa şi Cluj.


Filmele ca mijloace de educaţie

Viziunea proiectului “Cluburile de Film One World” este să contribuie pe scară largă la utilizarea mijloacelor audivizuale în educaţie şi să familiarizeze elevii şi profesorii de liceu cu problematica chestiunilor globale şi a drepturilor omului, introducând teme noi de discuţie în şcolile din România.

Facem acest lucru pentru că mijloacele educaţionale non-formale cu mare impact, precum filmele, sunt prea puţin utilizate în şcolile din România şi pentru că elevii români nu sunt familiarizaţi în timpul orelor de curs cu problematici contemporane reale.

Scopul Cluburilor de Film One World este de a educa tinerii din România asupra problematicilor globale şi a drepturilor omului prin intermediul acestor filme.

Temele proiecţiilor sunt legate de subiecte care se încadrează în tematica drepturilor omului şi a problemelor globale (migraţia, protecţia mediului, condiţia femeii, rasismul, discriminarea, genocide, crizele globale, sărăcia, HIV, condiţia refugiatului, violenţa în familie, schimbările climatice, minorităţi, conflicte armate, situaţia copiilor din zonele de conflict armat, etc.

Mai departe, vom publica o listă a filmelor care au fost proiectate deja în licee din toata ţara, filme obţinute cu ajutorul UNFPA (Fondul ONU pentru Populaţie).