It's Christmas Time!

A venit si Craciunul, acea minunata perioada din an in care uitam de scoala, griji si suparari si ne dedicam timpul celor dragi, impodobirii bradului, mancarii nelipsite si, bineinteles, cautarii de cadouri.

Cluburile de Film One World Romania va doresc sa aveti parte de un Craciun ca-n povesti, iar zumzetele clopoteilor, mirosul de brad si fulgii de nea sa presare un strop de magie in casele voastre!

CRACIUN FERICIT!

Cu drag,
echipa CFOW.

Povesti din Praga

Data de 11 decembrie a marcat plecarea a 3 coordonatori ai cluburilor de film One World in Cehia, pentru o intalnire anuala cu reprezentantii OWFC din tarile participante: Cehia, Polonia, Estonia, Slovacia si, bineinteles, Romania. Sub umbrela Asociatiei People in Need din Republica Ceha, intalnirea internationala din weekendul 11-13 decembrie a evaluat activitatea cluburilor de film din cele 5 tari si a asigurat un mediu calduros si prielnic comunicarii interculturale!

Mai jos puteti citi povestile coordonatorilor romani despre calatoria in Cehia:



Praga...un oras cu adevarat superb! Pentru mine, calatoria in Cehia a fost o experienta minunata, foarte folositoare ca coordonator de club de film, dar si ca simpla adolescenta. In dimineata plecarii, am primit un telefon de la una din fetele cu care urma sa plec. Nu ne cunosteam, dar a fost atat de calda si simpatica de parca ne stiam de ani buni. Obosita moarta (era 6 dimineata si nu dormisem decat 2 ore in noaptea aceea), am facut cunostinta cu scumpele mele colege, Roxana si Ligia, care sper din tot sufletul ca nu s-au suparat pe mine ca le tot greseam numele. Scuze inca o data, fetelor!!

Pentru mine si Ligia zborul a fost o experienta noua si trebuie sa recunosc ca mi-a fost putin frica. Calatoria cu avionul s-a dovedit a fi chiar placut si ma bucur ca am avut ocazia sa ne cunoastem mai bine inainte sa-i intalnim pe restul coordonatorilor din alte tari. Inainte sa ne cazam, ne-am plimbat prin oras si am fost impresionati de frumusetea lui. Am vizitat splendida expozitie a lui Salvador Dali, unde ne-a atras atentia fascinantul portret al lui Abraham Lincoln. Afara era atat de frig si totusi atat de frumos! Atmosfera de sarbatoare era pretutindeni. In centrul orasului, alaturi de targul de Craciun si o scena pe care un cor de copii canta colinde, stralucea un imens brad, luminand toata piata. La fiecare ora fixa, cineva iesea la balconul orologiului si canta din trompeta. Printre inaltele cladiri cu o arhitectura impunatoare, arcade din luminite iti furau privirea.

N-am putut sa nu observ ca absolut toti cehii au ochii albastri! Mergand pe strada, zeci de ochi albastri se uitau curiosi la tine cand te auzeau vorbind intr-o limba straina lor desi obisnuiti fiind cu numarul mare de turisti care le viziteaza orasul.

Dupa cazare, i-am cunoscut si pe restul coordonatorilor, toti foarte simpatici si prietenosi. In prima seara, am vizionat filmul documentar “Bloody Cartoons” ,iar dezbaterea a fost deosebit de interesanta. Desi eram foarte obositi dupa drum, am ales sa luam metroul pana in centru pentru o scurta plimbare. Seara se lasa un frig ingrozitor! Oricum, cand te distrezi, uiti de cat de frig iti este.

Ziua a 2-a a fost epuizanta cu un program de la 9.30 la 20.00 cu mici pauze, insa sa stai la cursuri era o placere. Filmul “Death in Gaza” m-a socat. E dureros sa vezi o realitate atat de dura si atat de dramatica si sa nu poti face nimic sa ajuti. Asa se naste o ambitie ca pe viitor sa poti schimba ceva pentru acei oameni. Dupa cum am facut si cu prietenii mei (i-am pisalogit sa vada neaparat filmul!!!), asa va recomand si voua, fiindca este un film care merita vazut. Prezentarea cluburilor de film mi s-a parut foarte utila. Ne-am inspirat din experinta celorlalti si cred ca cu totii avem acum o gramada de idei noi pe care abia asteptam sa le punem in practica.

Joculetele mi s-au parut de asemenea foarte interesante. Primul se baza pe comunicare: ne asezam spate in spate pe 2 scaune, unul primea o hartie si un creion, iar celalalt un desen. Ideea jocului este replicarea desenului, fara a folosi gesturi sau a trage cu ochiul la el. Doar prin cuvinte, trebuia sa explici exact cum sunt asezate obiectele in desen. Pare destul de simplu, insa nu toti au reusit sa faca un desen care macar sa semene cu originalul.

La urmatorul joc, eram impartiti in grupe de cate 5. Fiecare grupa primea o lista cu reguli si carti de joc. Castigatorul se ducea la grupa din stanga, pierzatorul la cea din dreapta. Din nou, totul parea clar si simplu, insa am fost surprinsa sa vad ca nu puteam sa ma inteleg cu ceilalti din restul grupelor cand jucam. In plus, nu aveam voie sa vorbim in timpul jocului. A fost foarte amuzant la sfarsit cand am aflat care era problema din pricina careia nu ne intelegeam: toti primisem regului diferite. Jocul se baza pe intelegere si acceptare, incercarea de a gasi o cale comuna spre solutionarea unei probleme.

De asemenea, la alt joc care mi-a placut, eram impartiti tot in grupe de cate 5-6 si primeam cate o situatie in care erau implicati oameni de nationalitati diferite, noi trebuind sa explicam reactiile lor si sa incercam sa gasim solutii pentru rezolvarea conflictelor.

Ultima zi a trecut atat de repede. De dimineata am lucrat la scenarii pentru spoturi pe baza drepturilor omului, o activitate care mi-a placut mult, apoi fiecare isi spunea pe rand parerea despre intalnirea aceasta. Cand l-am auzit pe Andrei, coordonatorul nostru, ca a zis ca lui nu i-a placut, toti am fost surprinsi. Abia dupa ce a completat “nu mi-a placut fiindca a fost prea scurta” ,ne-am lamurit si...i-am dat dreptate! A fost intr-adevar prea scurta. Am facut schimb de adrese de e-mail cu restul coordonatorilor si ne-am promis ca vom tine leagatura.
A fost trist sa ne luam la revedere, dar poate ne vom revedea candva, nu-i asa?

Iulia Tita-Coordonatoarea Cluburilor de Film One World din Liceul Teoretic "Ion Neculce", Bucuresti



Nume de cod- Praga


Day 1
Experienta Cehia incepe intr-o zi superba de vineri, cu noaptea in cap. Meeting point : aeroportul Otopeni- 6. AM. Decolare 7.20 AM , aterizare 9 AM. Ajungem la Jedlicka Institut locul de cazare, in jur de ora 10 A.M, absolut revitalizati dupa zbor,. Asa ca pornim in expeditie spre inima Pragai. Vremea mohorata si ploaia ,se potrivesc perfect cu peisajul urban. Am bifat expozitia Dali din Piata Centrala, o experienta pe care nu o uiti foarte usor, oricat ai incerca. Nu voi intelege niciodata ce le place unora la acest omuletz cu privire pierduta de dement. Ajunsi inapoi la Jedlicka Institut, ne tinem neuronii treji cu un foarte educativ joc de fazan.

Dupa cazare, incep in sfarsit activitatile. Ne cunoastem oarecum intre noi ( din pacate nu am prea depasit stadiul de oarecum) si vedem un documentar destul de interesant Bloody Cartoons. Invitata, al carei nume l-am uitat (nu cred ca l-am stiut mai mult de 5 minute), specialista in Islamism, ne-a prezentat niste lucruri extrem de interesante. Un singur aspect negativ-lungimea dezbaterii- 2 ore-este inuman de mult pentru niste neuroni in proportie de 75% adormiti.

Day 2
Plina de activitati. Unele foarte interesante, altele, ma rog, ceva mai putin. Nu cred ca are rost sa ma axez pe fiecare activitate in parte, o sa amintesc de jocul de carti (fiecare grupa avea alte reguli ; la grupa mea regulile aduceau cu cele de la Wist) . Asadar, au fost experimentate capacitatile de comunicare intre persoane de nationalitati diferite, capacitatile noastre de adaptare, precum si gasirea unor solutii in situatii de discriminare.
Documentarul, Death in Gaza a fost foarte foarte interesant si impresionant. Usor subiectiv, dedicat jurnalistului englez care l-a inceput si a fost ucis in timpul filmarilor, documentarul prezinta situatia Fasiei Gaza, prin prisma unor copii. Discutia a fost cam haotica, dar, plina de revelatii :D.

Praga in nocturna, sau ce (nu) trebuie povestit despre astfel de expeditii
Hmm, Praga by night e mai putin importanta :D. O sa spun numai ca la ei metroul circula pana la 12, autobuzele pana tarziu de tot (noi ne-am intors la 2 jumate cu un bus), deci observam din nou cu multa obiectivitate ca transportul din Romania, ma rog mai ales cel din Bucuresti este foarte nashpa. Tot noaptea am putut constata ca e groaznic de frig, am baut o varianta de Cola locala, care se cheama Foskola sau ceva de genu, am invatat niste joculete cretine de la coordonatoarea poloneza , foarte utile pentru autoincalzire, deci traiasca PRUJINSKY, am aflat ca cehii mananca niste dubiosenii (crenvursti cu gogosari la mijloc, yack ), in fine, am observat ca si la ei misuna specimene noaptea pe strazi, dar nu la fel de multe ca la noi :d. Am mai aflat,dar nu am avut si curiozitati in acest sens,ca in Praga exista cea mai mare discoteca din Europa, deci pentru pasionati, daca ajungeti in Praga, go there.

Day 3
Oboseala macsima. O singura activitate pe grupe, concluzii, pranz, dus bagajele la gara, explorat Praga din nou...Frig.Cumparaturi.

Concluzii :
-Mult prea scurt. Mai trebuiau cel putin 2 zile ca sa ne cunoastem cum trebuie. Asa, de-abia am avut timp sa ne obisnuim cu ideea.
-Activitatile foarte utile. am putut observa cum abordeaza fiecare dintre noi ideea de club de film, ce este asemanator, ce difera. Asadar, prezentarile au fost o adevarata sursa de inspiratie, cel putin pentru mine.
-Limbile astea sunt tare dubioase, mai ales ca polonezii (nu toti, adevarat), se intelegeau cu slovacii si cehii, fiecare vorbind in propria limba
-Orasul este superb, dar, aceeasi problema temporala ca si in cazul celorlalti participanti



Ligia Popescu-Coordonatoarea Cluburilor de Film One World din Colegiul National "Gheorghe Lazar", Bucuresti

Human Rights Day 2009

“Embrace diversity, end discrimination”- acesta este motto-ul acestui an al Zilei Internationale a Drepturilor Omului.

Ziua de 10 decembrie are ca tema non-discriminarea. "Toate fiintele umane sunt nascute libere si egale in demnitate si in drepturi." – aceste cuvinte au stat la fundamentul legii internationale a drepturilor omului.

“Discriminarea sta la baza uneia dintre cele mai apasatoare probleme globale. Nicio tara nu este imuna acestui dezastru. Eliminarea discriminarii este datoria de cea mai inalta prioritate.” Navi Pillay, Inaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului.

Apararea tuturor drepturilor omului este umbrita prin discriminare. Si totusi oricare din noi poate face o diferenta. Toti suntem incurajati sa sarbatorim Ziua Internationala a Drepturilor Omului prin promovarea non-discriminarii, organizarea de activitati si prin imbratisarea diversitatii!

Asadar, dragi cititori, Ziua de 10 decembrie marcheaza o lupta ce are loc in toate cele 365 zile ale anului. Drepturile nu se cer, nu se primesc, se traiesc!

Proiectie Lilja 4-ever

Salut! Sunt Andreea din Timişoara si am sa va povestesc în cele ce urmează paşii maricei pe care i'am făcut cu one world film clubs.
Am tot spus ca îmi voi lua inima în dinţi si voi scrie pe blog, asa ca, zis si făcut!
Scriu cu o intarziere de aproximativ doua saptamani după proiectia filmului Lilja 4-ever, care a avut un real succes in Timisoara.
Dar sa incepem cu inceputul, nu? Prima mea proiectia din acest proiect a fost Decreteii, de Florin Iepan, un banatean de'al nostru. Pot sa spun ca fiind la inceput, mi'a fost un pic greu cu promovarea evenimentului, asa ca am avut parte de un numar mic de "degustatori" de filme bune.
Dar repetitia e mama invataturii, asa ca lucrand si la alte proiecte in paralel, am apucat sa "fur" meseria promovarii, incercand sa aduc cat mai multa lume la acest eveniment cultural cu o importanta deosebita, dupa parerea mea.
Asa ca la proiectia filmului Lilja 4-ever m'am bucurat de o prezenta enorma, 60 de persoane intr'o sala de 7/7 m, va dati seama stateam destul de inghesuiti, de fapt ca sardelele. Si acum probabil ca voi va intrebati "ce sala de clase are asa putin spatiu?". Ei bine, intuiti bine, pentru ca proiectiile nu le tin in liceul meu, ci intr'o cafenea foarte draguta, numita Loc Lejer Scart(sunetul care imita zgomotul produs de niste usi vechi) deschisa de niste actori si mobilata in stilul anilor 60, suprarealismul plutind in aer. Peretii sunt sustinuti de niste adevarti stalpi de arta- afise, tablouri, umbrele deschise, pancarde vechi din cfr, toate acestea indulcite de muzica buna.
Am fost foarte incantata si real implinita cand vedeam cum elevii ies din sala de proiectie si spun ca au fost de'a dreptul uimiti de film. am avut parte si de scene comice, o tipa a cazut de pe scaun, dupa cum v'am spus ne inghesuiam destul de tare, iar o doamna profesoara de informatica de la un liceu renumit din oras, a venit la proiectie insotita de sotul ei, iar dupa terminarea filmului, a venit la mine si mi'a spus ca doreste sa nu se duca acasa impreuna cu sotul ei, ci sa doarma la sora ei, asa mult a impresionat'o. Ma bucur enorm cand vad ca filmele pe care le proiectam au un impact mare aspura participantilor la eveniment.
Daca nu ati vazut filmul, va recomand sa il vedeti, iar daca va place ideea proiectului, puteti sa ne scrieti, ca sa deschidem un club de film si in liceul vostru.

* imi cer scuze de calitatea pozei, dar este facuta pe manual, pe un timp de expunere foarte mare si diafragma minima si de aceea este miscata. promit ca data viitoare voi posta o poza mai reusita.


Andreea.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Promovarea si protectia drepturilor omului au reprezentat o preocupare majora a Organizatiei Natiunilor Unite inca din anul 1945, cand Carta ONU a fost adoptata si s-a decis infiintarea Organizatiei cu scopul clar de a reafirma lupta pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

Cele mai importante principii ale Cartei ONU sunt:
•Reafirmarea luptei pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului;
•Recunoasterea demnitatii si valorii umane
•Egalitatea femeilor si a barbatilor, precum si a natiunilor mari si mici (unele grav afectate de conflictele armate si de regimurile dictatorial – precum Romania)


Respectul fata de drepturile omului si demnitatea “reprezinta fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in intreaga lume”, a declarat Adunarea Generala ONU trei ani mai tarziu, pe data de 10 decembrie 1948, in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

De atunci, data de 10 decembrie marcheaza aniversarea adoptarii Declaratiei Universala a Drepturilor Omului din 1948. De-a lungul timpului au fost dezvoltate mecanisme si strategii care sa asigure protectia drepturilor omului si sa stopeze violarea drepturilor omului oricand acestea au loc.

Elemente esentiale ale protectiei drepturilor omului sunt: familiarizarea tuturor cu problematica drepturilor omului, promovarea si respectarea drepturilor fundamentale, precum si ocrotirea acestora.

Trebuie sa stim ce drepturi avem si cum ni le putem apara! Este randul vostru sa ii invatati pe cei din jur ca “toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si drepturi”!

Change your climate, change our world!

Departamentul de Stat al SUA a lansat concursul de videoclipuri pe teme ecologice, intitulat “Change your climate, change our world”.

Persoane cu varste de peste 14 ani, din intreaga lume, care doresc sa contribuie la imbunatatirea conditiilor de mediu, sunt invitate sa participe la acest concurs, prin incarcarea unui videoclip de doua minute la adresa de internet http://connect.state.gov

Castigatorii, doi din Statele Unite si doi din alte tari ale lumii, vor beneficia de un program de studiu/specializare pe probleme de mediu de doua saptamani, in SUA, costurile fiind in intregime acoperite de guvernul american.

Toate informatiile despre acest concurs le gasiti in flyer-ul de mai sus. Termenul limita de incarcare a videoclipurilor este 12 ianuarie 2010.

Rugam pe cei care doresc sa participe la concurs sa-si anunte intentia de participare la adresa de e-mail alexandrescui@state.gov

Multumim si dorim tuturor succes!

Efectele "Transit" in Iasi

Am proiectat miercuri, pe 2 decembrie, dupa cum majoritatea celor ce citesc acest text acum stiu, filmul TRANSIT, in Colegiul National "Costache Negruzzi" Iasi. Filmul trateaza problema infectarii cu HIV/SIDA la tineri si eram foarte optimisti ca va "avea priza la public".

Alegerea zilei in care sa facem proiectia a fost, evident, o aventura, asa cum a fost si promovarea evenimentului, pentru ca de pe 29 pana pe 1 inclusiv s-a luat un fel de mini-vacanta in care singurul fel de promovare pe care l-am putut face a fost cea online. Miercuri dimineata, dupa ceva dezbateri si proceduri democratice de alegere, am hotarat sa purcedem in mai multe directii: am pornit vitejeste asadar sa convingem oamenii cat de extraordinar e filmul si am mers prin clase, am vorbit cu cativa profesori; totodata, am facut niste fundite rosii pe care am scris TRANSIT si le-am imprastiat prin scoala (unii oameni, probabil impresionati de semnificatia de lupta impotriva virusului si a bolii a funditei le-au pastrat in piept si la vreo doua zile de la proiectie).

Au venit 140 de spectatori la proiectie si desi unii au plecat pe parcurs, in final dezbaterea a fost cea mai interactiva de pana acum, probabil si pentru ca invitata (Daniela Caltea) are o vasta experienta in lucrul cu oamenii infectati, fiind directoarea unui centru care ingrijeste persoane cu HIV/SIDA si nu e doar profesional legata de acestia, ci si sentimental.

Din seria "when something goes wrong, everything does" putem enumera lipsa de profesionalism si seriozitate a postei care nu a livrat filmul la timp (adica nici macar pana marti seara), faptul ca Anca nu a reusit sa se trezeasca la o anumita ora din noaptea de marti spre miercuri sa descarce ultimele doua parti din film si dimineata, cand a facut-o, nu a mai avut timp, trebuind sa ajunga la scoala, unde internetul nu mergea. Hotarata fiind sa mearga acasa sa puna laptopul la muncit, sa descarce restul filmului cat umbla dupa panglica rosie care trebuia sa devina fundite, si-a dat seama de-abia in fata blocului (situat la vreo 30 de minute de mers cu masina de scoala) de faptul ca cheile erau ramase la scoala.

Intr-un final, dupa lupte seculare cu pc-urile de la scoala, care salveaza doar pe desktop, dar se blocheaza si cand se restarteaza pierd tot ce fusese instalat/salvat pe desktop, reusisem sa avem filmul, dar nu mergea subtitrarea... pana la urma, dupa ce am rezolvat si chestiunea subtitrarii, cand sa incepem sa aranjam amfiteatrul pentru proiectie, profa de muzica (sau coordonatorul corului, care facea repetitie de o ora si jumate deja in sala) ne tot zicea imediat, imediat... imediat care a inceput la 1 fix, adica fix cand trebuia noi sa fi inceput deja proiectia. Aici am avut avantajul de a fi multi, caci am reusit sa pornim cu o intarziere destul de mica.

Per total, a fost o experienta foarte iluminatoare din multe puncte de vedere si speram sa va fi placut si voua, spectatorii nostri!

Anca Haraga and the team