marți, 22 februarie 2011

Mungiu la Timisoara


Nu el in persoana, ci filmul sau.
Cu toţii am auzit de filmul care chiar reuşeşte să reprezinte o parte din istoria, şi cultura aş putea zice, a ţării noastre.
L-am văzut, au ba, asta nu contează. O discuţie după film, poze, floricele şi halbe de ceai din Scârţ Loc Lejer, Timisoara, vineri, 19 Fix, veniţi!

Fara sinopsis explicit si detalii despre distributie, ci mai mult o alta optica abordata acestui film.Un articol realizat de Nicoale Bianu, luat de pe hotnews. Linkul http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1068040-4-luni-3-saptamani-2-zile-impresii-cinefil.htm

Un film care sigur te pune pe ganduri. Ne vorbeste despre comunism fara melodrame de prost gust, fara ura, fara obositoare predici morale. Pe Cristian Mungiu il intereseaza oamenii si dramele lor aparent minore. O studenta ramane insarcinata si tocmeste un felcer sa-i faca avort. Din aceste predicate simple Mungiu tese o poveste complexa despre comunism. Camera sa de filmat alearga dupa oameni.

Din tot filmul sau lipsesc tartorii, securistul sinistru sau comunistul scarbos. Tanarul regizor a intuit magistral: sunt personaje care nu mai au nimic de spus astazi.

Apar meteoric doi militieni si o referinta fugara la “prea-inteleptul”. Atat. In rest, filmul spune ceva despre oameni si abia apoi despre regim. Mungiu ne-a varat reflectoarele in ochi. Dupa 90, marii regizori (Pita, Pintilie) erau obsedati de ceilalti. Stim acum ce au facut Ei, cine erau. Nu stim sau nu mai vrem sa stim cine eram Noi, ne spune Mungiu.

Ne aminteste ceea ce am uitat prea repede: ca nu doar regimul, ci si personajele secundare, anonimii, puteau fi la fel de sinistrii si odiosi. Ca felcerul, de exemplu: monument de cinism, un mic animal viermuind sub comunism. Sau receptionera de la hotel?: un munte de indiferenta. Sau epocala scena de familie: oameni resemnati, adeptii filozofiei lui “ma descurc”.

O filozofie de viata, inainte de 89. Da, eram noi, erau parintii nostri, erau vecinii si prietenii nostri. Ii recunoasteti si va recunoasteti, poate, in filmul lui Mungiu. Aceasta poveste simpla ne aminteste aproape totul.

Este si meritul unei scenografii senzationale, care reconstituie exemplar, in cele mai mici detalii, cenusiul de la sfarsitul anilor 80?: blocurile sordide, sticla de lapte cu dop de aluminiu, coada de la Alimentara, pasta de dinti Maxam, autobuzele pe gaz, jambierele de student, pachetul de Kent sau Vikent, moneda obligatorie pentru “a te descurca”.

Ne aminteste de frica. Cadrele intunecate, spatiile stramte, sufocante, aerul imbacsit ne trezesc sentimente speculate cu dibacie de la inceput pana la sfarsit?: frica, groaza, cosmarul. Este si meritul celor trei tineri actori (Laura Vasiliu, Anamaria Marinca si Vlad Ivanov) incarnati parca in trei personaje dintr-o viata anterioara: Gabita, Otilia si domnu Bebe.

M-am gandit apoi?: un film atat de sensibil, realizat de catre un barbat! Da, Mungiu este de o delicatete materna. Despre ce este filmul sau? Despre prietenie, despre devotament si spirit de sacrificiu? Mungiu, sunt convins, n-ar fi de acord. Ar spune simplu: nu, asa era pe atunci. Atat. Ca sa platesti un avort exista si varianta asta: o prietena sa faca sex cu felcerul. Ne salvam cum puteam.

Eu stiu, poate ca nu era nimic eroic pe atunci. Poate ca eram dezumanizati si atat. Oamenii se salvau reciproc. Ori ei, ori sistemul. Micile victorii de zi cu zi impotriva regimului. Punct.

Iata de ce cred ca Mungiu s-a facut atat de usor inteles afara. A ales sa le vorbeasca despre oameni, pentru ca despre regim stiau deja cam totul. Si acum: Mungiu a iesit din derizoriu, din tematici si subiecte locale. Este primul regizor roman care, cu mult curaj, ataca teme universale decupand cu precizie de chirurg un episod din trecutul nostru recent.

Poate fi priceput usor si la Cannes si la Hollywood. Avorturile interzise. Ce poate fi mai actual? Doar ca noi, ca popor, am epuizat deja tema in formele ei barbare, monstruoase si asta trebuia spus onest, asa cum a facut-o Mungiu. Prin tema si stil seamana putin cu filmele lui Almodovar (Vorbeste cu ea) iar prin emotia puternica mi-a amintit de Amenabar (Marea dinlauntru)

Te intrebi la sfarsit cum ne-am putut ingora atata vreme, noi ca popor, propriile drame. Drame aparent minore inainte de 89, banale si cu victime anonime, dar care sfarseau prin a deveni ale fiecaruia dintre noi. Simplu si fara patima, Cristian Mungiu ne scoate putin din uitare. Foarte credibil, foarte autentic.

luni, 1 noiembrie 2010

Where Europe Ends la Timisoara


Vineri, 5 noiembrie, ora 19 FIX, in Timisoara, in cafeneaua Scart Loc Lejer, ne uitam la lungmetrajul de 50 de minute Where Europe Ends.


Acest film urmareste consecintele nefaste ale extinderii Uniunii Europene in ce priveste libera circulatie a vecinilor tarilor care au beneficiat de extindere, este vorba despre Republica Moldova si Ucraina.

Coloana sonora Ada Milea.


Foarte relevante sunt detalii prezentate pe http://www.whereeuropeends.eu/where-europe-ends.html



“Where Europe Ends” is a 50 minutes documentary produced by Romanian Academic Society and Mrakonia Film, with the support of Black Sea Trust andFriederich Ebert Stiftung, on the consequences of EU enlargement on the border areas of EU adjoining countries Moldova and Ukraine.

The DVD comes together with a policy report. You cancontact us for a promotional copy.
The year 2007 brought two important developments for the Eastern neighbors of Central European countries. Starting January 1st 2007 Romania entered the European Union and the border between Romania and Moldova became the border between European Union and its East. Starting December 2007 Poland and Slovakia will become part of the Schengen agreement, thus imposing further restrictions to neighbors to the East and South. These developments have a twofold impact: on countries such as Moldova and Ukraine, whose “defective” transitions already make them weak and implausible EU candidates in the near future, and on minority groups such as Poles, Slovakians and Romanians living in these countries and who were connected by various lifelines to the economies of their mother-countries. In the particular case of Romania, EU accession was immediately followed by a crisis in the Moldovan-Romanian relations. Nearly 800 000 Moldovans allegedly have applied to Romanian citizenship, making Moldovan authorities fear the country will be emptied of citizens. Moldovans already have more than half their workforce abroad. Temporary visas to Moldovans by Romanian authorities were also granted with considerable difficulty, leading swiftly to queues of thousands and corruption of the granting authorities. Border trade and temporary jobs were disrupted, affecting countless people in Moldova and Ukraine. Despite the problem being known from previous accessions there was little preparation for a softer landing.

marți, 13 aprilie 2010

HOME


Regizat de francezul Yann Arthus-Bertrand şi compus în întregime din cadre filmate din zbor în peste 50 de ţări din toate regiunile Pământului, filmul “Home” prezintă istoria planetei de la formarea rocilor şi apariţia primelor forme de viaţă, trecând prin prezent şi mergând până peste 10 ani, deadline-ul omenirii de a pune în aplicare un plan care să rezolve problema încălzirii globale care ne ameninţă cu dezastre cumplite şi poate cu sfârşitul speciei umane.

Lansat pe 5 iunie 2009 cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, Home este cel mai costisitor si impresionant documentar despre planeta Pamant.

“Home”, în cifre:

20% din populaţia planetei consumă peste 80% din resursele acesteia (United Nations Environment Programme, 2007)

Se investesc de 12 ori mai mulţi bani în arme decât în dezvoltarea naţiunilor defavorizate (Organization for Economic Cooperation and Development, 2008)

5.000 de oameni mor în fiecare zi din cauza apei de băut poluate şi un miliard de oameni nu au acces la apa potabilă (United Nations Development Programme, 2006)

Un miliard de oameni suferă de foame (Food and Agriculture Organization of the United States, 2006)

New Year Baby



Castigator a 9 premii internationale, printre care Movies That Matter Award – o initiativa Amnesty International, New Year Baby spune o poveste patrunzatoare despre dragoste, bucurie si iertare.

Nascuta intr-o tabara de refugiati cambodgieni de Anul Nou, Socheta a crescut in Statele Unite fara sa stie ceva despre trecutul familiei ei. Acum ea calatoreste in Cambodgia pentru a vedea cum familia ei a supravietuit in timpul dictaturii Khmerilor Rosii. Afla ca ceea ce pentru parinti inseamna rusinea vietii lor este de fapt suprema dovada de eroism.

New Year Baby este o poveste de dragoste pentru familie si o celebrare a dragostei de familie.

joi, 4 martie 2010

Cluburile de Film One World in 16 licee


Dragi cititori,

Proiectia simultana organizata de echipa Cluburilor de Film One World Romania din data de 26 februarie s-a dovedit a fi un mare succes! Elevii coordonatori ai celor 16 licee din 10 orase au reusit sa stranga peste 1000 spectatori, presa si multi invitati minunati!

Multumim presei si invitatilor pentru interesul acordat primei proiectii simultane din Romania si, nu in ultimul rand, multumim partenerilor pentru sprijin!



Mai jos puteti citi povestile tuturor coordonatorilor Cluburilor de Film, vocea tinerei generatii proactive fara de care existenta acestui proiect ar fi fost inutila. Felicitari, dragii nostri coordonatori!