Mai jos puteti citi povestile coordonatorilor romani despre calatoria in Cehia:
Praga...un oras cu adevarat superb! Pentru mine, calatoria in Cehia a fost o experienta minunata, foarte folositoare ca coordonator de club de film, dar si ca simpla adolescenta. In dimineata plecarii, am primit un telefon de la una din fetele cu care urma sa plec. Nu ne cunosteam, dar a fost atat de calda si simpatica de parca ne stiam de ani buni. Obosita moarta (era 6 dimineata si nu dormisem decat 2 ore in noaptea aceea), am facut cunostinta cu scumpele mele colege, Roxana si Ligia, care sper din tot sufletul ca nu s-au suparat pe mine ca le tot greseam numele. Scuze inca o data, fetelor!!
Pentru mine si Ligia zborul a fost o experienta noua si trebuie sa recunosc ca mi-a fost putin frica. Calatoria cu avionul s-a dovedit a fi chiar placut si ma bucur ca am avut ocazia sa ne cunoastem mai bine inainte sa-i intalnim pe restul coordonatorilor din alte tari. Inainte sa ne cazam, ne-am plimbat prin oras si am fost impresionati de frumusetea lui. Am vizitat splendida expozitie a lui Salvador Dali, unde ne-a atras atentia fascinantul portret al lui Abraham Lincoln. Afara era atat de frig si totusi atat de frumos! Atmosfera de sarbatoare era pretutindeni. In centrul orasului, alaturi de targul de Craciun si o scena pe care un cor de copii canta colinde, stralucea un imens brad, luminand toata piata. La fiecare ora fixa, cineva iesea la balconul orologiului si canta din trompeta. Printre inaltele cladiri cu o arhitectura impunatoare, arcade din luminite iti furau privirea.
N-am putut sa nu observ ca absolut toti cehii au ochii albastri! Mergand pe strada, zeci de ochi albastri se uitau curiosi la tine cand te auzeau vorbind intr-o limba straina lor desi obisnuiti fiind cu numarul mare de turisti care le viziteaza orasul.
Dupa cazare, i-am cunoscut si pe restul coordonatorilor, toti foarte simpatici si prietenosi. In prima seara, am vizionat filmul documentar “Bloody Cartoons” ,iar dezbaterea a fost deosebit de interesanta. Desi eram foarte obositi dupa drum, am ales sa luam metroul pana in centru pentru o scurta plimbare. Seara se lasa un frig ingrozitor! Oricum, cand te distrezi, uiti de cat de frig iti este.
Ziua a 2-a a fost epuizanta cu un program de la 9.30 la 20.00 cu mici pauze, insa sa stai la cursuri era o placere. Filmul “Death in Gaza” m-a socat. E dureros sa vezi o realitate atat de dura si atat de dramatica si sa nu poti face nimic sa ajuti. Asa se naste o ambitie ca pe viitor sa poti schimba ceva pentru acei oameni. Dupa cum am facut si cu prietenii mei (i-am pisalogit sa vada neaparat filmul!!!), asa va recomand si voua, fiindca este un film care merita vazut. Prezentarea cluburilor de film mi s-a parut foarte utila. Ne-am inspirat din experinta celorlalti si cred ca cu totii avem acum o gramada de idei noi pe care abia asteptam sa le punem in practica.
Joculetele mi s-au parut de asemenea foarte interesante. Primul se baza pe comunicare: ne asezam spate in spate pe 2 scaune, unul primea o hartie si un creion, iar celalalt un desen. Ideea jocului este replicarea desenului, fara a folosi gesturi sau a trage cu ochiul la el. Doar prin cuvinte, trebuia sa explici exact cum sunt asezate obiectele in desen. Pare destul de simplu, insa nu toti au reusit sa faca un desen care macar sa semene cu originalul.
La urmatorul joc, eram impartiti in grupe de cate 5. Fiecare grupa primea o lista cu reguli si carti de joc. Castigatorul se ducea la grupa din stanga, pierzatorul la cea din dreapta. Din nou, totul parea clar si simplu, insa am fost surprinsa sa vad ca nu puteam sa ma inteleg cu ceilalti din restul grupelor cand jucam. In plus, nu aveam voie sa vorbim in timpul jocului. A fost foarte amuzant la sfarsit cand am aflat care era problema din pricina careia nu ne intelegeam: toti primisem regului diferite. Jocul se baza pe intelegere si acceptare, incercarea de a gasi o cale comuna spre solutionarea unei probleme.
De asemenea, la alt joc care mi-a placut, eram impartiti tot in grupe de cate 5-6 si primeam cate o situatie in care erau implicati oameni de nationalitati diferite, noi trebuind sa explicam reactiile lor si sa incercam sa gasim solutii pentru rezolvarea conflictelor.
Ultima zi a trecut atat de repede. De dimineata am lucrat la scenarii pentru spoturi pe baza drepturilor omului, o activitate care mi-a placut mult, apoi fiecare isi spunea pe rand parerea despre intalnirea aceasta. Cand l-am auzit pe Andrei, coordonatorul nostru, ca a zis ca lui nu i-a placut, toti am fost surprinsi. Abia dupa ce a completat “nu mi-a placut fiindca a fost prea scurta” ,ne-am lamurit si...i-am dat dreptate! A fost intr-adevar prea scurta. Am facut schimb de adrese de e-mail cu restul coordonatorilor si ne-am promis ca vom tine leagatura.
A fost trist sa ne luam la revedere, dar poate ne vom revedea candva, nu-i asa?
Iulia Tita-Coordonatoarea Cluburilor de Film One World din Liceul Teoretic "Ion Neculce", Bucuresti
Nume de cod- Praga
Day 1
Experienta Cehia incepe intr-o zi superba de vineri, cu noaptea in cap. Meeting point : aeroportul Otopeni- 6. AM. Decolare 7.20 AM , aterizare 9 AM. Ajungem la Jedlicka Institut locul de cazare, in jur de ora 10 A.M, absolut revitalizati dupa zbor,. Asa ca pornim in expeditie spre inima Pragai. Vremea mohorata si ploaia ,se potrivesc perfect cu peisajul urban. Am bifat expozitia Dali din Piata Centrala, o experienta pe care nu o uiti foarte usor, oricat ai incerca. Nu voi intelege niciodata ce le place unora la acest omuletz cu privire pierduta de dement. Ajunsi inapoi la Jedlicka Institut, ne tinem neuronii treji cu un foarte educativ joc de fazan.
Dupa cazare, incep in sfarsit activitatile. Ne cunoastem oarecum intre noi ( din pacate nu am prea depasit stadiul de oarecum) si vedem un documentar destul de interesant Bloody Cartoons. Invitata, al carei nume l-am uitat (nu cred ca l-am stiut mai mult de 5 minute), specialista in Islamism, ne-a prezentat niste lucruri extrem de interesante. Un singur aspect negativ-lungimea dezbaterii- 2 ore-este inuman de mult pentru niste neuroni in proportie de 75% adormiti.
Day 2
Plina de activitati. Unele foarte interesante, altele, ma rog, ceva mai putin. Nu cred ca are rost sa ma axez pe fiecare activitate in parte, o sa amintesc de jocul de carti (fiecare grupa avea alte reguli ; la grupa mea regulile aduceau cu cele de la Wist) . Asadar, au fost experimentate capacitatile de comunicare intre persoane de nationalitati diferite, capacitatile noastre de adaptare, precum si gasirea unor solutii in situatii de discriminare.
Documentarul, Death in Gaza a fost foarte foarte interesant si impresionant. Usor subiectiv, dedicat jurnalistului englez care l-a inceput si a fost ucis in timpul filmarilor, documentarul prezinta situatia Fasiei Gaza, prin prisma unor copii. Discutia a fost cam haotica, dar, plina de revelatii :D.
Praga in nocturna, sau ce (nu) trebuie povestit despre astfel de expeditii
Hmm, Praga by night e mai putin importanta :D. O sa spun numai ca la ei metroul circula pana la 12, autobuzele pana tarziu de tot (noi ne-am intors la 2 jumate cu un bus), deci observam din nou cu multa obiectivitate ca transportul din Romania, ma rog mai ales cel din Bucuresti este foarte nashpa. Tot noaptea am putut constata ca e groaznic de frig, am baut o varianta de Cola locala, care se cheama Foskola sau ceva de genu, am invatat niste joculete cretine de la coordonatoarea poloneza , foarte utile pentru autoincalzire, deci traiasca PRUJINSKY, am aflat ca cehii mananca niste dubiosenii (crenvursti cu gogosari la mijloc, yack ), in fine, am observat ca si la ei misuna specimene noaptea pe strazi, dar nu la fel de multe ca la noi :d. Am mai aflat,dar nu am avut si curiozitati in acest sens,ca in Praga exista cea mai mare discoteca din Europa, deci pentru pasionati, daca ajungeti in Praga, go there.
Day 3
Oboseala macsima. O singura activitate pe grupe, concluzii, pranz, dus bagajele la gara, explorat Praga din nou...Frig.Cumparaturi.
Concluzii :
-Mult prea scurt. Mai trebuiau cel putin 2 zile ca sa ne cunoastem cum trebuie. Asa, de-abia am avut timp sa ne obisnuim cu ideea.
-Activitatile foarte utile. am putut observa cum abordeaza fiecare dintre noi ideea de club de film, ce este asemanator, ce difera. Asadar, prezentarile au fost o adevarata sursa de inspiratie, cel putin pentru mine.
-Limbile astea sunt tare dubioase, mai ales ca polonezii (nu toti, adevarat), se intelegeau cu slovacii si cehii, fiecare vorbind in propria limba
-Orasul este superb, dar, aceeasi problema temporala ca si in cazul celorlalti participanti
Ligia Popescu-Coordonatoarea Cluburilor de Film One World din Colegiul National "Gheorghe Lazar", Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu