Cluburi de Film One World

Mungiu la Timisoara

2011-02-22T02:03:00.000-08:00

Nu el in persoana, ci filmul sau.

Cu toţii am auzit de filmul care chiar reuşeşte să reprezinte o parte din istoria, şi cultura aş putea zice, a ţării noastre.
L-am văzut, au ba, asta nu contează. O discuţie după film, poze, floricele şi halbe de ceai din Scârţ Loc Lejer, Timisoara, vineri, 19 Fix, veniţi!

Fara sinopsis explicit si detalii despre distributie, ci mai mult o alta optica abordata acestui film.Un articol realizat de Nicoale Bianu, luat de pe hotnews. Linkul http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1068040-4-luni-3-saptamani-2-zile-impresii-cinefil.htm

Un film care sigur te pune pe ganduri. Ne vorbeste despre comunism fara melodrame de prost gust, fara ura, fara obositoare predici morale. Pe Cristian Mungiu il intereseaza oamenii si dramele lor aparent minore. O studenta ramane insarcinata si tocmeste un felcer sa-i faca avort. Din aceste predicate simple Mungiu tese o poveste complexa despre comunism. Camera sa de filmat alearga dupa oameni.

Din tot filmul sau lipsesc tartorii, securistul sinistru sau comunistul scarbos. Tanarul regizor a intuit magistral: sunt personaje care nu mai au nimic de spus astazi.

Apar meteoric doi militieni si o referinta fugara la “prea-inteleptul”. Atat. In rest, filmul spune ceva despre oameni si abia apoi despre regim. Mungiu ne-a varat reflectoarele in ochi. Dupa 90, marii regizori (Pita, Pintilie) erau obsedati de ceilalti. Stim acum ce au facut Ei, cine erau. Nu stim sau nu mai vrem sa stim cine eram Noi, ne spune Mungiu.

Ne aminteste ceea ce am uitat prea repede: ca nu doar regimul, ci si personajele secundare, anonimii, puteau fi la fel de sinistrii si odiosi. Ca felcerul, de exemplu: monument de cinism, un mic animal viermuind sub comunism. Sau receptionera de la hotel?: un munte de indiferenta. Sau epocala scena de familie: oameni resemnati, adeptii filozofiei lui “ma descurc”.

O filozofie de viata, inainte de 89. Da, eram noi, erau parintii nostri, erau vecinii si prietenii nostri. Ii recunoasteti si va recunoasteti, poate, in filmul lui Mungiu. Aceasta poveste simpla ne aminteste aproape totul.

Este si meritul unei scenografii senzationale, care reconstituie exemplar, in cele mai mici detalii, cenusiul de la sfarsitul anilor 80?: blocurile sordide, sticla de lapte cu dop de aluminiu, coada de la Alimentara, pasta de dinti Maxam, autobuzele pe gaz, jambierele de student, pachetul de Kent sau Vikent, moneda obligatorie pentru “a te descurca”.

Ne aminteste de frica. Cadrele intunecate, spatiile stramte, sufocante, aerul imbacsit ne trezesc sentimente speculate cu dibacie de la inceput pana la sfarsit?: frica, groaza, cosmarul. Este si meritul celor trei tineri actori (Laura Vasiliu, Anamaria Marinca si Vlad Ivanov) incarnati parca in trei personaje dintr-o viata anterioara: Gabita, Otilia si domnu Bebe.

M-am gandit apoi?: un film atat de sensibil, realizat de catre un barbat! Da, Mungiu este de o delicatete materna. Despre ce este filmul sau? Despre prietenie, despre devotament si spirit de sacrificiu? Mungiu, sunt convins, n-ar fi de acord. Ar spune simplu: nu, asa era pe atunci. Atat. Ca sa platesti un avort exista si varianta asta: o prietena sa faca sex cu felcerul. Ne salvam cum puteam.

Eu stiu, poate ca nu era nimic eroic pe atunci. Poate ca eram dezumanizati si atat. Oamenii se salvau reciproc. Ori ei, ori sistemul. Micile victorii de zi cu zi impotriva regimului. Punct.

Iata de ce cred ca Mungiu s-a facut atat de usor inteles afara. A ales sa le vorbeasca despre oameni, pentru ca despre regim stiau deja cam totul. Si acum: Mungiu a iesit din derizoriu, din tematici si subiecte locale. Este primul regizor roman care, cu mult curaj, ataca teme universale decupand cu precizie de chirurg un episod din trecutul nostru recent.

Poate fi priceput usor si la Cannes si la Hollywood. Avorturile interzise. Ce poate fi mai actual? Doar ca noi, ca popor, am epuizat deja tema in formele ei barbare, monstruoase si asta trebuia spus onest, asa cum a facut-o Mungiu. Prin tema si stil seamana putin cu filmele lui Almodovar (Vorbeste cu ea) iar prin emotia puternica mi-a amintit de Amenabar (Marea dinlauntru)

Te intrebi la sfarsit cum ne-am putut ingora atata vreme, noi ca popor, propriile drame. Drame aparent minore inainte de 89, banale si cu victime anonime, dar care sfarseau prin a deveni ale fiecaruia dintre noi. Simplu si fara patima, Cristian Mungiu ne scoate putin din uitare. Foarte credibil, foarte autentic.

Where Europe Ends la Timisoara

2010-11-01T08:14:00.000-07:00

Vineri, 5 noiembrie, ora 19 FIX, in Timisoara, in cafeneaua Scart Loc Lejer, ne uitam la lungmetrajul de 50 de minute Where Europe Ends.

Acest film urmareste consecintele nefaste ale extinderii Uniunii Europene in ce priveste libera circulatie a vecinilor tarilor care au beneficiat de extindere, este vorba despre Republica Moldova si Ucraina.

Coloana sonora Ada Milea.

Foarte relevante sunt detalii prezentate pe http://www.whereeuropeends.eu/where-europe-ends.html

“Where Europe Ends” is a 50 minutes documentary produced by Romanian Academic Society and Mrakonia Film, with the support of Black Sea Trust andFriederich Ebert Stiftung, on the consequences of EU enlargement on the border areas of EU adjoining countries Moldova and Ukraine.

The DVD comes together with a policy report. You cancontact us for a promotional copy.

The year 2007 brought two important developments for the Eastern neighbors of Central European countries. Starting January 1st 2007 Romania entered the European Union and the border between Romania and Moldova became the border between European Union and its East. Starting December 2007 Poland and Slovakia will become part of the Schengen agreement, thus imposing further restrictions to neighbors to the East and South. These developments have a twofold impact: on countries such as Moldova and Ukraine, whose “defective” transitions already make them weak and implausible EU candidates in the near future, and on minority groups such as Poles, Slovakians and Romanians living in these countries and who were connected by various lifelines to the economies of their mother-countries. In the particular case of Romania, EU accession was immediately followed by a crisis in the Moldovan-Romanian relations. Nearly 800 000 Moldovans allegedly have applied to Romanian citizenship, making Moldovan authorities fear the country will be emptied of citizens. Moldovans already have more than half their workforce abroad. Temporary visas to Moldovans by Romanian authorities were also granted with considerable difficulty, leading swiftly to queues of thousands and corruption of the granting authorities. Border trade and temporary jobs were disrupted, affecting countless people in Moldova and Ukraine. Despite the problem being known from previous accessions there was little preparation for a softer landing.

PLACES:

Transcarpathia, Ukraine.This Ukrainian region has a mixture of Slovak, Polish and Hungarian population alongside Ukrainians. Once defined by geographers as “the geometric centre” of Europe, Transcarpathians find today thoroughly isolated. Hungarians and Slovaks have benefited from “national cards” allowing them to travel in their “national” countries, but this privilege disappeared after their respective countries joined the Schengen Angreement. Most of the inhabitants of the region can travel nowhere, however, and economic stagnation reigns.

Hertza, Ukraine.This Ukrainian region became famous for being occupied by mistake my Russian troops following the Ribentropp-Molotov pact. The population of Hertza has changed nationality at least four times in the 20th century. Originally a mixed population with many Jews and Romanians, Hertza has turned gradually Ukrainian over the last decades. The accession of Romania cuts this border region completely from Europe.

Ungheni and Sculeni, Moldova and Romania.These places on the river Pruth were divided in two by the border cut at the Second World War, leaving half in Romania and half in what was then the Socialist Republic of Moldova, and is now the independent Republic of Moldova. From Ungheni on, the trains travel on Soviet-times rails. On the occasion of Romania's EU accession, people on the Moldovan side were severed from their jobs and trading places, frequently from their families as well, as many Moldovan families are split by the border.

Transnistria.Following Moldova's emancipation form the Soviet Union, a few districts on the left bank of Dniestr separated and proclaimed “the last Soviet Republic”. Moldova tried to regain control by force, but lost also an area on the right bank. The Russian XIVth Army is still stationed there, but the territory is controlled by armed local militias. Various reconciliation plans failed the region has become since a hub for various kinds of traffic. There is a OSCE mission on ground enforcing a blockade on separatists on the Moldovan-Ukrainian border. After Kosovo, Transnistria is the second unsolved conflict on EU's border. The difference is that Transnistria saw no international intervention, so the rebels are actually in full control. As Transnistria was not recognized even by Russia so far, the legal situation of its inhabitants (for instance their passports) is also in limbo.

Northern Black Sea ' The Desert of Tartars.No Tartars are left in Budgeak, their historical location in southern Moldova and Ukraine (now Ukraine). But old Genoese castles remain guarding the sea and remnants of German colonies can still be found, from Odessa to Berezina.

HOME

2010-04-13T12:35:00.000-07:00

Regizat de francezul Yann Arthus-Bertrand şi compus în întregime din cadre filmate din zbor în peste 50 de ţări din toate regiunile Pământului, filmul “Home” prezintă istoria planetei de la formarea rocilor şi apariţia primelor forme de viaţă, trecând prin prezent şi mergând până peste 10 ani, deadline-ul omenirii de a pune în aplicare un plan care să rezolve problema încălzirii globale care ne ameninţă cu dezastre cumplite şi poate cu sfârşitul speciei umane.

Lansat pe 5 iunie 2009 cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, Home este cel mai costisitor si impresionant documentar despre planeta Pamant.

“Home”, în cifre:

20% din populaţia planetei consumă peste 80% din resursele acesteia (United Nations Environment Programme, 2007)

Se investesc de 12 ori mai mulţi bani în arme decât în dezvoltarea naţiunilor defavorizate (Organization for Economic Cooperation and Development, 2008)

5.000 de oameni mor în fiecare zi din cauza apei de băut poluate şi un miliard de oameni nu au acces la apa potabilă (United Nations Development Programme, 2006)

Un miliard de oameni suferă de foame (Food and Agriculture Organization of the United States, 2006)

New Year Baby

2010-04-13T12:29:00.000-07:00

Castigator a 9 premii internationale, printre care Movies That Matter Award – o initiativa Amnesty International, New Year Baby spune o poveste patrunzatoare despre dragoste, bucurie si iertare.

Nascuta intr-o tabara de refugiati cambodgieni de Anul Nou, Socheta a crescut in Statele Unite fara sa stie ceva despre trecutul familiei ei. Acum ea calatoreste in Cambodgia pentru a vedea cum familia ei a supravietuit in timpul dictaturii Khmerilor Rosii. Afla ca ceea ce pentru parinti inseamna rusinea vietii lor este de fapt suprema dovada de eroism.

New Year Baby este o poveste de dragoste pentru familie si o celebrare a dragostei de familie.

Cluburile de Film One World in 16 licee

2010-03-04T13:05:00.000-08:00

Dragi cititori,

Proiectia simultana organizata de echipa Cluburilor de Film One World Romania din data de 26 februarie s-a dovedit a fi un mare succes! Elevii coordonatori ai celor 16 licee din 10 orase au reusit sa stranga peste 1000 spectatori, presa si multi invitati minunati!

Multumim presei si invitatilor pentru interesul acordat primei proiectii simultane din Romania si, nu in ultimul rand, multumim partenerilor pentru sprijin!

Mai jos puteti citi povestile tuturor coordonatorilor Cluburilor de Film, vocea tinerei generatii proactive fara de care existenta acestui proiect ar fi fost inutila. Felicitari, dragii nostri coordonatori!

Prima proiectie simultana in 16 licee din tara

2010-02-23T13:24:00.000-08:00

Vineri, 26 febuarie, ora 12.00 se da startul primei proiectii simultane de film in liceele din Romania! Acest eveniment unic in Romania si in Europa de Est va fi gazduit de 16 licee din 10 orase din Romania sub umbrela Cluburilor de Film One World si va strange peste 1000 de spectatori.

Filmele proiectate sunt scurtmetraje cu tematica ecologica, ce aduc in prim plan teme de interes precum protectia mediului, efectele industrializarii si consumerismul.

Si pentru ca fiecare proiectie este urmata de o dezbatere interactiva, printre invitatii proiectiei simultane green se numara activisti in domeniul drepturilor omului, ONG-isti, figuri publice des intalnite, regizori, reprezentanti ai Ambasadelor Frantei si Marii Britanii.

Pe 26 februarie, liceenii din 10 orase vor vedea, in cadrul Cluburilor de Film One World, o serie de scurtmetraje cu tema ecologica, intre care Carpa Diem, recunoscut de UNESCO drept cel mai bun film despre drepturile omului in 2007 si Varmints, o animatie emotionanta, nominalizata la premiile Bafta in 2009.

Liceele in care va avea loc proiectia simultana de vineri 26 februarie, incepand cu ora 12.00:

In Bucuresti: Colegiul National George Cosbuc, Colegiul National Sf. Sava, Colegiul National Gheorghe Lazar, Liceul Teoretic Ion Neculce, Colegiul National Iulia Hasdeu, Colegiul National I. L. Caragiale, Colegiul Economic Virgil Madgearu
In tara: Colegiul National Alexandru Lahovari - Ramnicu Valcea, Colegiul National Costache Negruzzi - Iasi, Liceul Grigore Moisil - Timisoara, Colegiul National Traian - Drobeta Turnu Severin, Liceul Teoretic Marin Preda - Turnu Magurele, Liceul Teoretic Neagoe Basarab - Oltenita, Liceul Teoretic Lucian Blaga - Constanta, Liceul Teoretic Ana Ipatescu - Gherla, jud. Cluj, Colegiul National George Baritiu - Cluj Napoca.

* Proiectul Cluburile de Film One World a fost adus in Romania de catre Asociatia ORICUM, una dintre cele mai dinamice asociatii non-guvernamentale din Romania, organizatorul festivalului de scurtmetraje ShortsUP.

Proiectia simultana a Cluburilor de Film One World este un eveniment unic in Romania si in Europa de Est si se desfasoara in parteneriat cu Asociatia People in Need din Republica Ceha, Centrul Ceh din Romania, Fondul ONU pentru Populatie, Friedrich Ebert Stiftung si DocuMentor.

Scrisoare catre cinefili

2010-02-10T01:53:00.000-08:00

Nu in urma cu mult timp, Ligia Popescu, draga noastra coordonatoare a Cluburilor de Film One World din Colegiul National Gheorghe Lazar a lansat o scrisoare deschisa tuturor iubitorilor de film din randul liceenilor pe site-ul wwww.amdoar18ani.ro, un site dedicat adolescentilor din Romania.

Articolul cuprinde o descriere scurta a activitatii Cluburilor de Film si o invitatie sa "join our wonderful club". :)

Asadar, va invitam cu draga inima sa cititi post-ul intreg accesand link-ul http://amdoar18ani.ro/scrisoare-catre-cinefili/#more-12469 si sa ne scrieti la adresa cluburidefilmoneworld@gmail.com.

Cu drag,
Echipa CFOW.

Any School, Any Time sau Proiectia number 4 in Lazar

2010-01-24T03:35:00.000-08:00

Intr-un final glorios (dupa chinuri indelungate), am reusit printr-un miracol surprinzator (sau prin vointa divina a vreunui profet din vreo pestera cu picturi rupestre) sa punem gheruta pe super sala de festivitati.

Rezultatul? Un numar de aproximativ 120 de participanti (acesta constituind apogeul pe la mijlocul filmului :D). O parte s-a mai evaporat pe parcurs, dar oricum au ramas suficienti pana la final.

Documentarul a durat exact 57 de minute, subiectul masacrelor din scolile din SUA fiind abordat si in filme precum Elephant (Gus van Sant, 2003) si in documentarul lui Michael Moore -Bowling for Columbine din 2002, despre care o parte din elevi stiau.

Cu toate ca filmul a fost un pic lent, a urmat o discutie foarte utila, relaxata si non-formala cu invitatul nostru, eternul simpatic Vlad Ilicevici ( Vlad este regizor de film si organizator al festivalului Anim’est, etc.).

Participantii au dezbatut intens despre diferentele culturale si sociale dintre SUA si tarile europene, despre sistemele educationale, dar si despre cauzele ce duc la declansarea unor astfel de cazuri extreme.

Next screening – semestrul 2, probabil. Pana atunci, meditam meditam meditam la inovatii organizatorice, cautam argumente forte forte forte pentru directiune, recrutam prin metode extrem de (ne)ortodoxe noi adepti pentru aceasta miscare culturala in macsima expasiune, comunicam telepatic cu omuleti interesanti din alte emisfere (metafora tembela pentru invitati) si bineinteles, invatam la greu.

Cu speranta ca nu v-am plictisit foarte tare,
Ligia Popescu si echipa ei supeer tare din Colegiul National Gheorghe Lazar

CFOW is back in the New Year!

2010-01-24T03:23:00.000-08:00

Ne-am intors! Mai voiosi, mai activi, un pic mai infrigurati si cu mai multe filme numai bune de proiectat in liceele din intreaga tara!

Cluburile de Film One World vor aduce in anul 2010 numeroase povesti, mai multi elevi coordonatori si multe documentare pe tematica drepturilor omului! Nu uitati, ne puteti gasi si pe Facebook!

Vrei sa devii coordonatorul Cluburilor de Film One World la tine in liceu? Asteptam mail-ul tau la adresa cluburidefilmoneworld@gmail.com sau renatte.georgescu@gmail.com, impreuna cu o mica scrisoare de motivatie si poti deveni noul membru al echipei CFOW!

It's Christmas Time!

2009-12-24T06:28:00.000-08:00

A venit si Craciunul, acea minunata perioada din an in care uitam de scoala, griji si suparari si ne dedicam timpul celor dragi, impodobirii bradului, mancarii nelipsite si, bineinteles, cautarii de cadouri.

Cluburile de Film One World Romania va doresc sa aveti parte de un Craciun ca-n povesti, iar zumzetele clopoteilor, mirosul de brad si fulgii de nea sa presare un strop de magie in casele voastre!

CRACIUN FERICIT!

Cu drag,
echipa CFOW.

Povesti din Praga

2009-12-19T10:41:00.000-08:00

Data de 11 decembrie a marcat plecarea a 3 coordonatori ai cluburilor de film One World in Cehia, pentru o intalnire anuala cu reprezentantii OWFC din tarile participante: Cehia, Polonia, Estonia, Slovacia si, bineinteles, Romania. Sub umbrela Asociatiei People in Need din Republica Ceha, intalnirea internationala din weekendul 11-13 decembrie a evaluat activitatea cluburilor de film din cele 5 tari si a asigurat un mediu calduros si prielnic comunicarii interculturale!

Mai jos puteti citi povestile coordonatorilor romani despre calatoria in Cehia:

Praga...un oras cu adevarat superb! Pentru mine, calatoria in Cehia a fost o experienta minunata, foarte folositoare ca coordonator de club de film, dar si ca simpla adolescenta. In dimineata plecarii, am primit un telefon de la una din fetele cu care urma sa plec. Nu ne cunosteam, dar a fost atat de calda si simpatica de parca ne stiam de ani buni. Obosita moarta (era 6 dimineata si nu dormisem decat 2 ore in noaptea aceea), am facut cunostinta cu scumpele mele colege, Roxana si Ligia, care sper din tot sufletul ca nu s-au suparat pe mine ca le tot greseam numele. Scuze inca o data, fetelor!!

Pentru mine si Ligia zborul a fost o experienta noua si trebuie sa recunosc ca mi-a fost putin frica. Calatoria cu avionul s-a dovedit a fi chiar placut si ma bucur ca am avut ocazia sa ne cunoastem mai bine inainte sa-i intalnim pe restul coordonatorilor din alte tari. Inainte sa ne cazam, ne-am plimbat prin oras si am fost impresionati de frumusetea lui. Am vizitat splendida expozitie a lui Salvador Dali, unde ne-a atras atentia fascinantul portret al lui Abraham Lincoln. Afara era atat de frig si totusi atat de frumos! Atmosfera de sarbatoare era pretutindeni. In centrul orasului, alaturi de targul de Craciun si o scena pe care un cor de copii canta colinde, stralucea un imens brad, luminand toata piata. La fiecare ora fixa, cineva iesea la balconul orologiului si canta din trompeta. Printre inaltele cladiri cu o arhitectura impunatoare, arcade din luminite iti furau privirea.

N-am putut sa nu observ ca absolut toti cehii au ochii albastri! Mergand pe strada, zeci de ochi albastri se uitau curiosi la tine cand te auzeau vorbind intr-o limba straina lor desi obisnuiti fiind cu numarul mare de turisti care le viziteaza orasul.

Dupa cazare, i-am cunoscut si pe restul coordonatorilor, toti foarte simpatici si prietenosi. In prima seara, am vizionat filmul documentar “Bloody Cartoons” ,iar dezbaterea a fost deosebit de interesanta. Desi eram foarte obositi dupa drum, am ales sa luam metroul pana in centru pentru o scurta plimbare. Seara se lasa un frig ingrozitor! Oricum, cand te distrezi, uiti de cat de frig iti este.

Ziua a 2-a a fost epuizanta cu un program de la 9.30 la 20.00 cu mici pauze, insa sa stai la cursuri era o placere. Filmul “Death in Gaza” m-a socat. E dureros sa vezi o realitate atat de dura si atat de dramatica si sa nu poti face nimic sa ajuti. Asa se naste o ambitie ca pe viitor sa poti schimba ceva pentru acei oameni. Dupa cum am facut si cu prietenii mei (i-am pisalogit sa vada neaparat filmul!!!), asa va recomand si voua, fiindca este un film care merita vazut. Prezentarea cluburilor de film mi s-a parut foarte utila. Ne-am inspirat din experinta celorlalti si cred ca cu totii avem acum o gramada de idei noi pe care abia asteptam sa le punem in practica.

Joculetele mi s-au parut de asemenea foarte interesante. Primul se baza pe comunicare: ne asezam spate in spate pe 2 scaune, unul primea o hartie si un creion, iar celalalt un desen. Ideea jocului este replicarea desenului, fara a folosi gesturi sau a trage cu ochiul la el. Doar prin cuvinte, trebuia sa explici exact cum sunt asezate obiectele in desen. Pare destul de simplu, insa nu toti au reusit sa faca un desen care macar sa semene cu originalul.

La urmatorul joc, eram impartiti in grupe de cate 5. Fiecare grupa primea o lista cu reguli si carti de joc. Castigatorul se ducea la grupa din stanga, pierzatorul la cea din dreapta. Din nou, totul parea clar si simplu, insa am fost surprinsa sa vad ca nu puteam sa ma inteleg cu ceilalti din restul grupelor cand jucam. In plus, nu aveam voie sa vorbim in timpul jocului. A fost foarte amuzant la sfarsit cand am aflat care era problema din pricina careia nu ne intelegeam: toti primisem regului diferite. Jocul se baza pe intelegere si acceptare, incercarea de a gasi o cale comuna spre solutionarea unei probleme.

De asemenea, la alt joc care mi-a placut, eram impartiti tot in grupe de cate 5-6 si primeam cate o situatie in care erau implicati oameni de nationalitati diferite, noi trebuind sa explicam reactiile lor si sa incercam sa gasim solutii pentru rezolvarea conflictelor.

Ultima zi a trecut atat de repede. De dimineata am lucrat la scenarii pentru spoturi pe baza drepturilor omului, o activitate care mi-a placut mult, apoi fiecare isi spunea pe rand parerea despre intalnirea aceasta. Cand l-am auzit pe Andrei, coordonatorul nostru, ca a zis ca lui nu i-a placut, toti am fost surprinsi. Abia dupa ce a completat “nu mi-a placut fiindca a fost prea scurta” ,ne-am lamurit si...i-am dat dreptate! A fost intr-adevar prea scurta. Am facut schimb de adrese de e-mail cu restul coordonatorilor si ne-am promis ca vom tine leagatura.
A fost trist sa ne luam la revedere, dar poate ne vom revedea candva, nu-i asa?

Iulia Tita-Coordonatoarea Cluburilor de Film One World din Liceul Teoretic "Ion Neculce", Bucuresti

Nume de cod- Praga

Day 1
Experienta Cehia incepe intr-o zi superba de vineri, cu noaptea in cap. Meeting point : aeroportul Otopeni- 6. AM. Decolare 7.20 AM , aterizare 9 AM. Ajungem la Jedlicka Institut locul de cazare, in jur de ora 10 A.M, absolut revitalizati dupa zbor,. Asa ca pornim in expeditie spre inima Pragai. Vremea mohorata si ploaia ,se potrivesc perfect cu peisajul urban. Am bifat expozitia Dali din Piata Centrala, o experienta pe care nu o uiti foarte usor, oricat ai incerca. Nu voi intelege niciodata ce le place unora la acest omuletz cu privire pierduta de dement. Ajunsi inapoi la Jedlicka Institut, ne tinem neuronii treji cu un foarte educativ joc de fazan.

Dupa cazare, incep in sfarsit activitatile. Ne cunoastem oarecum intre noi ( din pacate nu am prea depasit stadiul de oarecum) si vedem un documentar destul de interesant Bloody Cartoons. Invitata, al carei nume l-am uitat (nu cred ca l-am stiut mai mult de 5 minute), specialista in Islamism, ne-a prezentat niste lucruri extrem de interesante. Un singur aspect negativ-lungimea dezbaterii- 2 ore-este inuman de mult pentru niste neuroni in proportie de 75% adormiti.

Day 2
Plina de activitati. Unele foarte interesante, altele, ma rog, ceva mai putin. Nu cred ca are rost sa ma axez pe fiecare activitate in parte, o sa amintesc de jocul de carti (fiecare grupa avea alte reguli ; la grupa mea regulile aduceau cu cele de la Wist) . Asadar, au fost experimentate capacitatile de comunicare intre persoane de nationalitati diferite, capacitatile noastre de adaptare, precum si gasirea unor solutii in situatii de discriminare.
Documentarul, Death in Gaza a fost foarte foarte interesant si impresionant. Usor subiectiv, dedicat jurnalistului englez care l-a inceput si a fost ucis in timpul filmarilor, documentarul prezinta situatia Fasiei Gaza, prin prisma unor copii. Discutia a fost cam haotica, dar, plina de revelatii :D.

Praga in nocturna, sau ce (nu) trebuie povestit despre astfel de expeditii
Hmm, Praga by night e mai putin importanta :D. O sa spun numai ca la ei metroul circula pana la 12, autobuzele pana tarziu de tot (noi ne-am intors la 2 jumate cu un bus), deci observam din nou cu multa obiectivitate ca transportul din Romania, ma rog mai ales cel din Bucuresti este foarte nashpa. Tot noaptea am putut constata ca e groaznic de frig, am baut o varianta de Cola locala, care se cheama Foskola sau ceva de genu, am invatat niste joculete cretine de la coordonatoarea poloneza , foarte utile pentru autoincalzire, deci traiasca PRUJINSKY, am aflat ca cehii mananca niste dubiosenii (crenvursti cu gogosari la mijloc, yack ), in fine, am observat ca si la ei misuna specimene noaptea pe strazi, dar nu la fel de multe ca la noi :d. Am mai aflat,dar nu am avut si curiozitati in acest sens,ca in Praga exista cea mai mare discoteca din Europa, deci pentru pasionati, daca ajungeti in Praga, go there.

Day 3
Oboseala macsima. O singura activitate pe grupe, concluzii, pranz, dus bagajele la gara, explorat Praga din nou...Frig.Cumparaturi.

Concluzii :
-Mult prea scurt. Mai trebuiau cel putin 2 zile ca sa ne cunoastem cum trebuie. Asa, de-abia am avut timp sa ne obisnuim cu ideea.
-Activitatile foarte utile. am putut observa cum abordeaza fiecare dintre noi ideea de club de film, ce este asemanator, ce difera. Asadar, prezentarile au fost o adevarata sursa de inspiratie, cel putin pentru mine.
-Limbile astea sunt tare dubioase, mai ales ca polonezii (nu toti, adevarat), se intelegeau cu slovacii si cehii, fiecare vorbind in propria limba
-Orasul este superb, dar, aceeasi problema temporala ca si in cazul celorlalti participanti

Ligia Popescu-Coordonatoarea Cluburilor de Film One World din Colegiul National "Gheorghe Lazar", Bucuresti

Human Rights Day 2009

2009-12-10T13:29:00.000-08:00

“Embrace diversity, end discrimination”- acesta este motto-ul acestui an al Zilei Internationale a Drepturilor Omului.

Ziua de 10 decembrie are ca tema non-discriminarea. "Toate fiintele umane sunt nascute libere si egale in demnitate si in drepturi." – aceste cuvinte au stat la fundamentul legii internationale a drepturilor omului.

“Discriminarea sta la baza uneia dintre cele mai apasatoare probleme globale. Nicio tara nu este imuna acestui dezastru. Eliminarea discriminarii este datoria de cea mai inalta prioritate.” Navi Pillay, Inaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului.

Apararea tuturor drepturilor omului este umbrita prin discriminare. Si totusi oricare din noi poate face o diferenta. Toti suntem incurajati sa sarbatorim Ziua Internationala a Drepturilor Omului prin promovarea non-discriminarii, organizarea de activitati si prin imbratisarea diversitatii!

Asadar, dragi cititori, Ziua de 10 decembrie marcheaza o lupta ce are loc in toate cele 365 zile ale anului. Drepturile nu se cer, nu se primesc, se traiesc!

Proiectie Lilja 4-ever

2009-12-10T11:49:00.000-08:00

Salut! Sunt Andreea din Timişoara si am sa va povestesc în cele ce urmează paşii maricei pe care i'am făcut cu one world film clubs.
Am tot spus ca îmi voi lua inima în dinţi si voi scrie pe blog, asa ca, zis si făcut!
Scriu cu o intarziere de aproximativ doua saptamani după proiectia filmului Lilja 4-ever, care a avut un real succes in Timisoara.
Dar sa incepem cu inceputul, nu? Prima mea proiectia din acest proiect a fost Decreteii, de Florin Iepan, un banatean de'al nostru. Pot sa spun ca fiind la inceput, mi'a fost un pic greu cu promovarea evenimentului, asa ca am avut parte de un numar mic de "degustatori" de filme bune.
Dar repetitia e mama invataturii, asa ca lucrand si la alte proiecte in paralel, am apucat sa "fur" meseria promovarii, incercand sa aduc cat mai multa lume la acest eveniment cultural cu o importanta deosebita, dupa parerea mea.
Asa ca la proiectia filmului Lilja 4-ever m'am bucurat de o prezenta enorma, 60 de persoane intr'o sala de 7/7 m, va dati seama stateam destul de inghesuiti, de fapt ca sardelele. Si acum probabil ca voi va intrebati "ce sala de clase are asa putin spatiu?". Ei bine, intuiti bine, pentru ca proiectiile nu le tin in liceul meu, ci intr'o cafenea foarte draguta, numita Loc Lejer Scart(sunetul care imita zgomotul produs de niste usi vechi) deschisa de niste actori si mobilata in stilul anilor 60, suprarealismul plutind in aer. Peretii sunt sustinuti de niste adevarti stalpi de arta- afise, tablouri, umbrele deschise, pancarde vechi din cfr, toate acestea indulcite de muzica buna.
Am fost foarte incantata si real implinita cand vedeam cum elevii ies din sala de proiectie si spun ca au fost de'a dreptul uimiti de film. am avut parte si de scene comice, o tipa a cazut de pe scaun, dupa cum v'am spus ne inghesuiam destul de tare, iar o doamna profesoara de informatica de la un liceu renumit din oras, a venit la proiectie insotita de sotul ei, iar dupa terminarea filmului, a venit la mine si mi'a spus ca doreste sa nu se duca acasa impreuna cu sotul ei, ci sa doarma la sora ei, asa mult a impresionat'o. Ma bucur enorm cand vad ca filmele pe care le proiectam au un impact mare aspura participantilor la eveniment.
Daca nu ati vazut filmul, va recomand sa il vedeti, iar daca va place ideea proiectului, puteti sa ne scrieti, ca sa deschidem un club de film si in liceul vostru.

* imi cer scuze de calitatea pozei, dar este facuta pe manual, pe un timp de expunere foarte mare si diafragma minima si de aceea este miscata. promit ca data viitoare voi posta o poza mai reusita.

Andreea.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului

2009-12-09T13:21:00.000-08:00

Promovarea si protectia drepturilor omului au reprezentat o preocupare majora a Organizatiei Natiunilor Unite inca din anul 1945, cand Carta ONU a fost adoptata si s-a decis infiintarea Organizatiei cu scopul clar de a reafirma lupta pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

Cele mai importante principii ale Cartei ONU sunt:
•Reafirmarea luptei pentru drepturile si libertatile fundamentale ale omului;
•Recunoasterea demnitatii si valorii umane
•Egalitatea femeilor si a barbatilor, precum si a natiunilor mari si mici (unele grav afectate de conflictele armate si de regimurile dictatorial – precum Romania)

Respectul fata de drepturile omului si demnitatea “reprezinta fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in intreaga lume”, a declarat Adunarea Generala ONU trei ani mai tarziu, pe data de 10 decembrie 1948, in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

De atunci, data de 10 decembrie marcheaza aniversarea adoptarii Declaratiei Universala a Drepturilor Omului din 1948. De-a lungul timpului au fost dezvoltate mecanisme si strategii care sa asigure protectia drepturilor omului si sa stopeze violarea drepturilor omului oricand acestea au loc.

Elemente esentiale ale protectiei drepturilor omului sunt: familiarizarea tuturor cu problematica drepturilor omului, promovarea si respectarea drepturilor fundamentale, precum si ocrotirea acestora.

Trebuie sa stim ce drepturi avem si cum ni le putem apara! Este randul vostru sa ii invatati pe cei din jur ca “toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si drepturi”!

Change your climate, change our world!

2009-12-09T10:11:00.000-08:00

Departamentul de Stat al SUA a lansat concursul de videoclipuri pe teme ecologice, intitulat “Change your climate, change our world”.

Persoane cu varste de peste 14 ani, din intreaga lume, care doresc sa contribuie la imbunatatirea conditiilor de mediu, sunt invitate sa participe la acest concurs, prin incarcarea unui videoclip de doua minute la adresa de internet http://connect.state.gov

Castigatorii, doi din Statele Unite si doi din alte tari ale lumii, vor beneficia de un program de studiu/specializare pe probleme de mediu de doua saptamani, in SUA, costurile fiind in intregime acoperite de guvernul american.

Toate informatiile despre acest concurs le gasiti in flyer-ul de mai sus. Termenul limita de incarcare a videoclipurilor este 12 ianuarie 2010.

Rugam pe cei care doresc sa participe la concurs sa-si anunte intentia de participare la adresa de e-mail alexandrescui@state.gov

Multumim si dorim tuturor succes!

Efectele "Transit" in Iasi

2009-12-07T10:55:00.000-08:00

Am proiectat miercuri, pe 2 decembrie, dupa cum majoritatea celor ce citesc acest text acum stiu, filmul TRANSIT, in Colegiul National "Costache Negruzzi" Iasi. Filmul trateaza problema infectarii cu HIV/SIDA la tineri si eram foarte optimisti ca va "avea priza la public".

Alegerea zilei in care sa facem proiectia a fost, evident, o aventura, asa cum a fost si promovarea evenimentului, pentru ca de pe 29 pana pe 1 inclusiv s-a luat un fel de mini-vacanta in care singurul fel de promovare pe care l-am putut face a fost cea online. Miercuri dimineata, dupa ceva dezbateri si proceduri democratice de alegere, am hotarat sa purcedem in mai multe directii: am pornit vitejeste asadar sa convingem oamenii cat de extraordinar e filmul si am mers prin clase, am vorbit cu cativa profesori; totodata, am facut niste fundite rosii pe care am scris TRANSIT si le-am imprastiat prin scoala (unii oameni, probabil impresionati de semnificatia de lupta impotriva virusului si a bolii a funditei le-au pastrat in piept si la vreo doua zile de la proiectie).

Au venit 140 de spectatori la proiectie si desi unii au plecat pe parcurs, in final dezbaterea a fost cea mai interactiva de pana acum, probabil si pentru ca invitata (Daniela Caltea) are o vasta experienta in lucrul cu oamenii infectati, fiind directoarea unui centru care ingrijeste persoane cu HIV/SIDA si nu e doar profesional legata de acestia, ci si sentimental.

Din seria "when something goes wrong, everything does" putem enumera lipsa de profesionalism si seriozitate a postei care nu a livrat filmul la timp (adica nici macar pana marti seara), faptul ca Anca nu a reusit sa se trezeasca la o anumita ora din noaptea de marti spre miercuri sa descarce ultimele doua parti din film si dimineata, cand a facut-o, nu a mai avut timp, trebuind sa ajunga la scoala, unde internetul nu mergea. Hotarata fiind sa mearga acasa sa puna laptopul la muncit, sa descarce restul filmului cat umbla dupa panglica rosie care trebuia sa devina fundite, si-a dat seama de-abia in fata blocului (situat la vreo 30 de minute de mers cu masina de scoala) de faptul ca cheile erau ramase la scoala.

Intr-un final, dupa lupte seculare cu pc-urile de la scoala, care salveaza doar pe desktop, dar se blocheaza si cand se restarteaza pierd tot ce fusese instalat/salvat pe desktop, reusisem sa avem filmul, dar nu mergea subtitrarea... pana la urma, dupa ce am rezolvat si chestiunea subtitrarii, cand sa incepem sa aranjam amfiteatrul pentru proiectie, profa de muzica (sau coordonatorul corului, care facea repetitie de o ora si jumate deja in sala) ne tot zicea imediat, imediat... imediat care a inceput la 1 fix, adica fix cand trebuia noi sa fi inceput deja proiectia. Aici am avut avantajul de a fi multi, caci am reusit sa pornim cu o intarziere destul de mica.

Per total, a fost o experienta foarte iluminatoare din multe puncte de vedere si speram sa va fi placut si voua, spectatorii nostri!

Anca Haraga and the team

Transit la Negruzzi in Iasi

2009-11-30T06:14:00.000-08:00

Miercuri, 2 decembrie 2009, de la orele 13.00, va avea loc proiecția filmului Transit în Amfiteatrul Colegiului Național “Costache Negruzzi” din Iași. Invitată la dezbatere este Daniela Caltea, specialist în lucrul cu persoane bolnave de HIV/SIDA.

“Transit este o productie MTV International, realizata in cadrul initiativei Staying Alive, beneficiind de participarea UNFPA. Filmul integreaza istorii particulare din tari si continente diferite. Personajele filmului sunt oameni diferiti, fac parte din diferite categorii sociale, provin din familii si societati diferite, dar in fata expunerii la infectia HIV/SIDA, sansele lor devin egale.”

Cu ajutorul UNFPA, filmul este disponibil tuturor cluburilor de film One World România.

Va asteptam cu drag!

And the Band Played On

2009-11-30T04:47:00.000-08:00

Inspirat după cartea omonimă a celebrului scriitor Randy Shilts, filmul prezintă o interpretare ştiinţifică, politică şi socială a ceea ce au reprezentat primii 5 ani de la descoperirea maladiei secolului - SIDA- (perioada 1980- 1985) pentru istoria Statelor Unite ale Americii.

Filmul îl prezintă în centrul acţiunii pe doctorul Don Francis (Matthew Modine), o figură cunoscută în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pentru care cel mai important lucru este demonstrarea uneia dintre cele mai importante teorii referitoare la provenienţa incurabilei boli SIDA.

Bucurându-se de apariţia unora dintre cele mai cunoscute figuri de la Hollywood, cum ar fi: Richard Gere, Phil Collins şi Anjelica Houston, Plaga este un film care a fost apreciat atât de publicul, cât şi de criticii din lumea întreagă, reuşind să obţină numeroase premii şi nominalizări în cadrul festivalurilor de specialitate (Emmy, Globul de Aur, DGA).

Cu ajutorul UNFPA, filmul este disponibil tuturor cluburilor de film One World România.

Columbia: Justiţie în Zona Morţii

2009-11-17T10:34:00.000-08:00

“Astăzi, din fericire sau din nefericire,în funcţie de perspectivă, dacă apare o problemă de violenţă în familie sau legată de cuplu, lumea spune: Dacă mai continui aşa, te spun judecătoarei Esperanza!”, Esperanza Gonzalez, Judecător Municipal Bolivar, Columbia.

Filmul prezintă povestea judecătoarei Esperanza Gonzales, în vârstă de 48 ani, şi lupta acesteia de a rupe “conspiraţia tăcerii” privind abuzurile sexuale din Bolivar, un oraş mic din inima uneia dintre cele mai sângeroase regiuni ale Columbiei. Trecând peste acuzaţiile false aduse de comunitate, ignoranţa faţă de sex şi pudismul societăţii din Magdalena Mijlocie, judecătoarea şi soţul acesteia îşi continuă misiunea de a le ajuta pe fete să-şi continue educaţia într-o zonă în care procentul de tinere gravide este foarte mare.

Acest documentar prezintă şi drama Carolinei Mogollon, odată elevă eminentă, acum mamă a unui copil, care a renunţat la şcoală şi la aspiraţiile înalte pentru a-şi creşte copilul. Respinsă de familie şi comunitate, Carolina este ajutată de Esperanza Gonzalez să reia legatura cu tatăl său şi să-şi urmeze visurile.

“A început cu o schimbare personală, pentru că trebuie să ne <>. Trebuie să învăţăm nu doar să dăm bine în faţa comunităţii, ci şi să ne împăcăm cu noi înşine. Există încă incidente, însă cred că putem evita multe probleme dacă discutăm deschis.”

Acest film a fost proiectat săptămâna trecută în Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr".

Ce spune Ligia Popescu, coordonatoarea clubului din Lazăr despre această proiecţie?

"Am avut cel mai mare număr de participanţi până acum, iar cele trei invitate au fost comunicative şi au moderat un dialog antrenant cu elevii."

Ce spun elevii participanţi?

"Subiectul abordat mi s-a părut util pentru ambele sexe, cred că fiecare a rămas cu informaţii, şi va acorda atenţie acestor probleme pe viitor"

"A fost o experienţă plăcută şi interesantă, care a ridicat semne de întrebare şi a expus probleme la care să ne gândim pe viitor"

"Întregul proiect este o iniţiativă foarte bună, e un mod foarte interesant şi util prin care să-ţi îmbunătăţeşti cunoştiinţele şi educaţia socială"

"Cuvântul care-l descrie cel mai bine este interesant, un eveniment ce ne ajută să ieşim din rutina de zi cu zi. Tema dezbătută trebuie luată serios în considerare."

Mauritania: Cum demonstrezi un viol

2009-11-11T03:40:00.000-08:00

„În ceea ce priveşte Mauritania, era o vreme când se aplica doar legea islamică. Am depăşit perioada aceea. Ne aflăm în punctul în care avem o lege hibridă.” Fatimata M’Baye, prima femeie avocat din Mauritania

În statul islamist Mauritania pedepsele sunt severe pentru orice fel de relaţie sexuală în afara căsătoriei: abuzul este cunoscut sub numele de „Zina”. Violul nu este definit în legislaţia ţării, iar o femeie care face plângere că a fost violată riscă pedeapsa cu închisoarea.

Aproximativ 60% dintre femeile care fac plângere pentru viol sunt acuzate de Zina. Prin urmare, nu este de mirare că majoritatea aleg să păstreze tăcerea. În film apare Fatimata M’Baye, prima femeie avocat din Mauritania, care încearcă să amelioreze aspectele dure ale legii islamice prin combinarea ei cu legea franceză. De asemenea, le ajută pe femei să răspundă la condamnările de tip „Zina”.

Acest film a fost proiectat în Colegiile Naţionale "George Coşbuc" şi "I.L.Caragiale" din Bucureşti.

Nepal: Evadare la limită

2009-11-06T13:58:00.000-08:00

„Este un mare cerc vicios. 20-25 de oameni sunt implicaţi în traficarea unei singure fete. Victima îl cunoaşte doar pe cel care a ademenit-o.” Anuradha Koirala, fondatoare a adăpostului pentru femei Maiti, Nepal.

„Traficanţii merg într-un sat şi ademenesc cu uşurinţă tinere care speră la o viaţă mai bună.” Punya Prasad Neupane, secretar permanent, Ministerul pentru femei din Nepal

Părăsită de soţul ei şi cu 4 copii de îngrijit, Sushma în vârstă de 24 de ani, dintr-un sat izolat din Nepal a fost dusă în India şi vândută unui bordel pentru 250$. Spre deosebire de majoritatea victimelor sclaviei sexuale, Sushma a reuşit să scape şi să se întoarcă acasă.

În acest film aflăm despre dificultăţile legale şi logistice de a opri fluxul de aproximativ 12.000 de tinere care sunt traficate anual la graniţa deschisă cu India şi le cunoaştem pe câteva dintre femeile din linia întâi care încearcă să pună capăt acestui tip de comerţ.

Acest film a fost proiectat în Colegiul Naţional I.L.Caragiale din Ploieşti şi în Colegiul Costache Negruzzi din Iaşi.

Născuţi la comandă. Decreţeii

2009-11-04T15:08:00.000-08:00

"La viaţa mea am vizitat foarte multe ţări, dar niciuna nu este aşa de memorabilă cum este România". 1966 - Richard Nixon, preşedintele SUA (fragment din filmul documentar Născuţi la comandă. Decreţeii).

Începutul a fost din dragoste, apoi peste noapte a venit decretul lui Ceauşescu din 1966 care a interzis avorturile. Aşa s-au născut peste două milioane de români. Ei sunt Oamenii Noi ai Epocii de Aur, dar în particular li se spunea copiii decretului sau mai simplu decreţei. Majoritatea au acum între treizeci şi patruzeci de ani. Nimeni nu le-a spus nimic despre cum au venit ei pe lume. Nu a fost simplu. Ca să se nască generaţia decreţeilor au murit peste zece mii de femei, iar mii de copii orfani zac şi acum în gropile comune din spatele orfelinatelor româneşti.

Filmul, o incursiune în epoca 1965-1989, îi prezintă pe copiii născuţi ca urmare a Decretului lui Ceauşescu, tineri care ascultau Pink Floyd şi Europa Liberă şi care în 1989 au fost primii pe baricade. Finalizat în 2004, filmul este rezultatul unei munci de aproape şase ani.

Regia: Florin Iepan

Acest film a fost proiectat în Colegiul Costache Negruzzi din Iaşi şi Liceul Teoretic Ion Neculce din Bucureşti.

Clubul de film One World Negruzzi la raport!

2009-11-03T12:05:00.001-08:00

Primul film proiectat de noi anul acesta a fost Nepal: Evadare la limită. Ne-am hotărât să-l facem în ultima zi a lunii septembrie, să le dăm boboceilor să se acomodeze cu școala, să ne obișnuim și noi cu statutul de “aproape veterani”. Ne-am gândit însă cam târziu la invitat și eram foarte aproape de a nu avea pe nimeni. Spre marele nostru noroc, nu am avut unul, ci doi: Agent Alin Gheorghiu – Centrul de Analiza și Prevenire a Criminalității și Camelia Corea de la Centrul Regional de Luptă Împotriva Traficului de Ființe Umane.

Probabil că sălii și spectatorilor le era tare dor de noi pentru ca pe lângă faptul că microfoanele nu prea mergeau, restul părții tehnice a fost mai mult decât ok. Cu promovarea am lansat noi o idee care a cam luat vopseaua de pe uși, dar care se pare că a mers, căci am avut 146 de spectatori care au stat atenți-atenți până la final.

Le mulțumim mult tuturor celor care au venit, le mulțumim invitaților care au făcut experiența una extraordinară, prin informațiile utile pe care ni le-au dat, prin atmosfera creată.

Anca Haraga & echipa, Colegiul "Costache Negruzzi", Iaşi

FELICITĂRI, ANCA!

2009-11-03T00:26:00.000-08:00

Anca Haraga, elevă în clasa a XII-a la Liceul "Costache Negruzzi" şi coordonatoarea Clubului de Film One World din acelaşi liceu a fost declarată de juriul competiţiei iniţiate de Fundaţia "Dinu Patriciu" drept „cea mai bună elevă a anului".

"Este surprinzător cum un adolescent precum Anca are o forţă, o personalitate, putere de organizare, putere de a fi lider atât de profundă. Este de o curiozitate şi de o sensibilitate aparte, un adolescent căruia îi place să se implice în organizarea evenimentelor care au avut loc în şcoala noastră", a descris-o Camelia Gavrilă, directoarea Colegiului "Costache Negruzzi", pe Anca.

Cluburile de Film One World te felicită şi îţi urează succes în continuare!

"Cu banii de la premiu voi continua proiectele pe care le-am început."
Anca Haraga „Elevul Anului“

Prima proiecţie, primele emoţii

2009-11-02T11:25:00.000-08:00

"Noi, cei de la Olteniţa, cred că ne-am hotărât cel mai greu când/cum/în ce condiţii să organizăm proiecţia şi asta poate pentru că a fost prima. Aveam destul de multe emoţii, mă tot gândeam cum să fac să iasă bine ş.a.m.d.

În sfârşit stabilisem data: 22 octombrie 2009!

Am luat legătura cu directorul educativ al liceului nostru, domnul profesor de istorie Hociota Constantin, l-am rugat să mă ajute cu promovarea evenimentului şi să vină să ne spună şi câteva vorbe în ziua cu pricina. Mai rămânea doar să lipim afişele, să trimitem mass-uri etc… ce mai! Să răspândim vorba cât de mult şi cât de repede puteam. Noroc că toţi membrii echipei sunt comunicativi! ;) Înainte de a da sfoară în ţară, însă aveam nevoie de materialul cel mai important, şi anume, FILMUL!

Dar aici altă poveste… a incercat Renatte să mi-l trimită pe mail, prin transfer, prin toate mijloacele posibile… şi bineînteles că buclucaşul film nu voia deloc să ajunga în mâinile mele. Dar ne-am gândim să mi-l trimită “via bus”, adică printr-un microbuz ce pleca din Bucureşti cu destinaţia Olteniţa. L-am primit după alte peripeţii şi aşteptări. Dar important este că a ajuns :D Astfel că pentru joi la ora 13:00 aveam toate ingredientele: afişe, oameni anunţaţi, formulare şi, bineînteles, emoţii.

Joi, 22 ocrombrie, ora 13:00

Sala bibliotecii de limba română (cam mică ce e drept) era plină de elevi curioşi, care s-au dovedit a fi foarte activi. Am început prin a spune câteva cuvinte despre One World Film Clubs şi printr-o mică introducere referitoare la violenţa domestică pentru că hotărâsem să proiectam filmul “Austria: Cartonaşul Roşu”. Timp de 22 de minute nu s-a auzit niciun zgomot în sală şi toţi cei prezenţi erau foarte atenţi, părând impresionaţi de cazurile prezentate.

La sfârşit nimeni parcă nu avea curaj să înceapă discuţia, deşi toţi păreau a avea câte un punct de vedere mai mult sau mai puţin diferit. Bineînţeles că am spart gheaţa noi, membrii echipei OWFC, iar apoi discuţia a continuat de la sine. Am încercat să ne punem în situatia victimelor, să găsim soluţii, să încercăm să gândim în perspectivă şi să promulgăm propriile legi referitoare la cazurile de violenţă domestică, dar în final am realizat că schimbarea începe cu noi înşine. O mai bună informare, o noua perspectivă, iar viitorul va arăta altfel.

În final toţi participanţii ne-au încurajat să continuăm acest proiect spunând că sunt curioşi care va fi noua temă abordată. Iar noi le-am promis că ne vom întâlni o dată pe lună în încercarea de a-i provoca la discuţii cât mai interesante şi pasionante."

Roxana Istrate - Liceul Neagoe Basarab, Olteniţa

Republica Democrată Congo: Găseşte-i un Nume

2009-11-02T10:33:00.000-08:00

„Eram femeia oricui şi a nimănui. Oricare dintre ei vroia să-şi satisfacă nevoile sexuale venea la noi” - Honorata Kizende, răpită de miliţia Hutu din Rwanda

„Dacă spui viol, oamenii îşi pot imagina ce înseamnă, dar prin ce-au trecut aceste femei e cu totul altceva…Cred ca acest cuvânt nu e potrivit..Terorism sexual? Nu ştiu.” - Dr. Denis Mukwege, Director Spitalul Panzi

În ultimii 10 ani provinciile estice din Republica Democrată Congo s-au aflat în război. Femeile sunt cele care duc povara. E imposibil de aflat numărul exact al victimelor violurilor şi al acelora care suferă de diferite afecţiuni în urma traumei fizice, precum fistula. Gonite din comunitate, femeile sunt deseori reticente să ceară ajutor. În schimb trebuie să suporte singure cicatricele fizice şi psihologice.

În acest film călătorim în Bukawu pentru a discuta cu Dr. Denis Mukwege, unul dintre puţinii doctori care tratează fistula, pentru a afla adevărul din spatele uneia dintre cele mai mari nenorociri neraportate din lume.

Acest film a fost proiectat în Liceul Teoretic "Marin Preda" din Turnu Măgurele şi în Liceul Teoretic "Ion Neculce" din Bucureşti.

AUSTRIA: Cartonaşul Roşu

2009-11-02T05:44:00.000-08:00

„Mă lovea încontinuu, în burtă şi în spate, ca să pierd copilul sau ca să nasc prematur. Eram plină de vânătăi, după cum era şi băieţelul meu.”

Este povestea unei femei, victimă a violenţei domestice. În fiecare an sunt raportate la poliţia austriacă 7.000 de cazuri de violenţă domestică, dar există suspiciunea că numărul real al victimelor este mult mai mare. Autorităţile austriece au legalizat un „cartonaş roşu” prin care poliţia este autorizată să pătrundă şi să-l dea afară din propria casă pe agresor atunci când domiciliul se transformă în sanctuar al violenţei împotriva femeii.

În acest episod al seriei „Women in the frontline”, prezentat de Annie Lennox, se pune problema dacă o lege radicală poate oferi femeilor o siguranţă reală.

Acest film a fost proiectat în liceele din Olteniţa şi Cluj.

Filmele ca mijloace de educaţie

2009-11-02T05:24:00.000-08:00

Viziunea proiectului “Cluburile de Film One World” este să contribuie pe scară largă la utilizarea mijloacelor audivizuale în educaţie şi să familiarizeze elevii şi profesorii de liceu cu problematica chestiunilor globale şi a drepturilor omului, introducând teme noi de discuţie în şcolile din România.

Facem acest lucru pentru că mijloacele educaţionale non-formale cu mare impact, precum filmele, sunt prea puţin utilizate în şcolile din România şi pentru că elevii români nu sunt familiarizaţi în timpul orelor de curs cu problematici contemporane reale.

Scopul Cluburilor de Film One World este de a educa tinerii din România asupra problematicilor globale şi a drepturilor omului prin intermediul acestor filme.

Temele proiecţiilor sunt legate de subiecte care se încadrează în tematica drepturilor omului şi a problemelor globale (migraţia, protecţia mediului, condiţia femeii, rasismul, discriminarea, genocide, crizele globale, sărăcia, HIV, condiţia refugiatului, violenţa în familie, schimbările climatice, minorităţi, conflicte armate, situaţia copiilor din zonele de conflict armat, etc.

Mai departe, vom publica o listă a filmelor care au fost proiectate deja în licee din toata ţara, filme obţinute cu ajutorul UNFPA (Fondul ONU pentru Populaţie).

We're back in bizzwizz

2009-10-31T12:54:00.000-07:00

CFOW s-a întors după o bine-meritată vacanţă din lumea blog-urilor. Ce-i drept, absenţa a fost justificată de un număr mare de activităţi în care ne-am implicat, multe workshop-uri, training-uri şi proiecte de care sigur veţi auzi!
Aşadar, dragi bloggeri, vizitatori şi curioşi, Cluburile de Film ONE WORLD şi-au reînceput activitatea în licee după cele 3 luni de vacanţă.
Luna septembrie a fost încărcată, liceele din toata ţara au atras noi membri în cluburi, iar proiecţiile au fost dezbătute cu mare entuziasm.
Vom reveni cu veşti noi şi poze proaspete de la cele mai recente proiecţii.
Şi tot cu ocazia asta, mulţumim coordonatorilor şi echipelor din licee pentru entuziasmul şi implicarea de care dau dovadă.
Pe curând!

"Decreteii" in Colegiul National "Traian"

2009-06-24T13:50:00.000-07:00

11 iunie. Cald. Penultima zi de scoala teoretic, practic scoala se terminase de o saptamana pentru 80% din elevii Colegiului National "Traian". Ora 10:00. Pierdeam vremea in barul de vis-a-vis, asteptand sa vina colega cu laptopul ca sa ne apucam de treaba, proiectia fiind la ora 12:00. Eram siguri ca n-o sa vina absolut nimeni, asa ca nu ne grabeam prea tare, avand in vedere ca ne asteptam sa vedem filmul singuri, si apoi sa avem o discutie cu Dna. Visoianu, care era invitata (singura care daduse curs invitatiei noastre). Ora 11:30. Suntem in sala de clasa (n-am avut acces la amfiteatru, fiind consiliu profesoral), montam aparatura, fara absolut niciun stres. Ora 11:35. Panica! Proiectorul nu era compatibil cu laptopul. Roaga pe cine mai gasesti prin scoala daca are si poate sa aduca un laptop la scoala in ... 15 minute. (Laptopul scolii, care era sigur compatibil era stricat, si probabil inca este.) Intr-un sfarsit gasim laptop, ii dam bani baiatului sa se duca cu taxi pana acasa, se intoarce in 20 de minute. Ora 11:55. Spre uimirea noastra incep sa se arate oameni noi (in afara de cei care organizau), care vin foarte linistiti si se aseze pe scaune. Incantati (mergea si proiectorul, si laptopul), ne gandim sa facem o proba ca la 12:00 sau cel mult cu o intarziere de 5 minute, sa dam drumul filmului. Panica din nou! Uitasem cablul Pc-statie, de la boxe acasa. Fugi acasa si ia-l (norocul meu e ca stau la 2-3 minute de scoala).
Ora 12:10, filmul rula, 12-15 oameni in sala il vizionau captivati, iar noi rasuflam usurati si urmaream filmul si reactille participantilor la proiectie. Discutia de dupa a durat cam 30 de minute, timp in care au aparut intrebari de genul "ati fost in situatia in care sa nasteti un copil nedorit, sau sa faceti un avort prin metode <>?" adresate invitatei, moment in care gura ne-a fost inchisa cu un simplu "Sunt sterila."
As zice ca in ciuda asteptarilor noastre criptice si apocaliptice, proiectia a fost rezonabila, urmatoarele, banuiesc eu vor fi mult mai bune si cu mai multi participanti, si cu mai putin stres.

Poze de la prima intalnire a coordonatorilor CFOW

2009-06-24T03:29:00.000-07:00

Multumim pentru participare si speram ca v-a fost folositor acest training! :)

Iar mai jos cateva poze:

Prima intalnire a coordonatorilor CFOW

2009-06-13T12:08:00.000-07:00

Duminica, 14 iunie, va avea loc la Bucuresti, prima intalnire a coordonatorilor Cluburilor de Film One World!

Agenda trainingului este urmatoarea:

9:30 – 10:00 Ice-breaker/ Joc de cunoastere
10:00 – 10:30 “Round the table” Introductions
10:30 – 11:30 Feedback prima proiectie – Ups & Downs (Opinii legate de continutul/ tema filmului proiectat, opinii legate de comunicarea cu colegii/ promovarea proiectiei, opinii legate invitati si discutii)
11:30 – 12:30 Brainstorming “How to Improve Projections”/ Discutie pe tema ghidului
12:30 – 14:00 Pranz
14:00 – 15:30 Proiectie film documentar
15:30 – 17:00 Discutie despre film si despre intercultural dialogue & human rights cu doi invitati speciali
1. Alexandra Martin, NGO Activist and UN Youth Delegate 2008 – 2009
2. Daniela Craciun, NGO Activist and expert on intercultural issues, Institutul Intercultural Roman Timisoara
17:00 – 18:00 Q&A si neclaritati elevi
18:00 – 19:00 Administrativ
19:00 – 20:30 Cina in oras

Urmatoarele doua documentare pentru CFOW

2009-06-04T02:21:00.000-07:00

Multumim UNFPA (Fondul ONU al Populatiei)prin intermediul caruia putem difuza aceste documentare!

Nepal: Evadare la limita(22 de minute)

„Este un mare cerc vicios. 20-25 de oameni sunt implicati in traficarea unei singure fete. Victima il cunoaste doar pe cel care a ademenit-o.” Anuradha Koirala, fondatoare a adapostului pentru femei Maiti, Nepal

„Traficantii merg intr-un sat si ademenesc cu usurinta tinere care spera la o viata mai buna.” Punya Prasad Neupane, secretar permanent, Ministerul pentru femei din Nepal

Parasita de sotul ei si cu 4 copii de ingrijit, Sushma in varsta de 24 de ani, dintr-un sat izolat din Nepal a fost dusa in India si vanduta unui bordel pentru 250$. Spre deosebire de majoritatea victimelor sclaviei sexuale, Sushma a reusit sa scape si sa se intoarca acasa. În acest film aflam despre dificultatile legale si logistice de a opri fluxul de aproximativ 12.000 de tinere care sunt traficate anual la granita deschisa cu India si le cunoastem pe cateva dintre femeile din linia intai care incearca sa puna capat acestui tip de comert.

Austria: Cartonasul rosu (22 de minute)

„Ma lovea in continuu, in burta si in spate, ca sa pierd copilul sau ca sa nasc prematur. Eram plina de vanatai, dupa cum era si baietelul meu.”

Este povestea unei femei, victima a violentei domestice. In fiecare an sunt raportate la politia austriaca 7 000 de cazuri de violenta domestica, dar exista suspiciunea ca numarul real al victimelor este mult mai mare. Autoritatile austriece au legalizat un „cartonas rosu” prin care politia este autorizata sa patrunda si sa-l dea afara din propria casa pe agresor atunci cand domiciliul se transforma in sanctuar al violentei impotriva femeii. In acest episod al seriei „Women in the frontline”, prezentat de Annie Lennox, se pune problema daca o lege radicala poate oferi femeilor o siguranta reala.

Proiectie "Decreteii" la Colegiul "Costache Negruzzi" din Iasi

2009-06-02T07:03:00.000-07:00

Vineri dimineata. Vremea imprevizibila. Starea de spirit a oamenilor la fel: la secretariat, directorii, profesorii. O fi de bun augur oare? Oricum nu prea credem in noroc, asa ca hotaram sa ne focalizam pe a pregati echipamentele electronice pentru proiectie in Amfiteatru, o sala de vreo 250 de locuri, cu acustica su-per-ba.
Aveam niste emotii ingrozitoare. Cu o zi inainte primisem victoriosi filmul, mergea complet pe laptop, acum ramaneau celelalte detalii. Dupa un maraton prin scoala, am reușit sa dam de cablul buclucas cu Jack prizonier si de microfoane, nu de alta dar aveam si invitat important. Toate bune si frumoase pana cand ne dam seama de faptul ca doua boxe din sistemul central au membrana sparta. Si de aici incepe adevarata distractie :))

O sa va scutesc de detaliile tehnice, e greu si pentru mine sa-mi amintesc de cate ori am deranjat orele sa mai recuperam ba combina, ba home cinema-ul, ba telecomanda, ba alte boxe și nici de cate ori le-am tot schimbat intre ele incercand sa ne dam seama care e cel mai puternic. Ideea e ca la un moment dat (cu vreo 20 de minute inainte de timpul programat), cand eram noi fericiti ca gasisem “potiunea magica” (un fel de struțo camila intre 3 sisteme de sunet), ne-am dat sama cu stupoare ca dvd player-ul home cinema-ului nu se vede tot filmul... urmarea probabil v-o inchipuiti: 3 baieti incurajandu-se sa se miste mai repede, subsemnata indemnandu-i sa se linisteasca, fetele pe afara primind invitatii. Am reusit, surprinzator, sa aranjam si rearanjam totul as it should have been in timp record astfel incat lumea sa vada filmul in cele mai bune conditii. Si, surprinzator, chiar au fost bune. Sunet ok, filmul complet. Ne-am impartit strategic prin sala, venisera peste 170 de oameni. Vroiam pareri la cald, live, altele decat cele de pe formulare, care la urma urmei erau un fel de rezumat.Vroiam pareri despre film, despre cum percepe lumea evenimentele.

Am avut si dezbatere, l-am invitat pe domnul Laurentiu Soitu, sociolog si fost membru CNA, dar mai ales fost negruzzist. Cum sala era putin amorțita (cu cateva mici exceptii) , invitatul a facut o mini-introducere in ceea ce a insemnat comunismul si decretul 770. S-au atins teme sensibile de ordin moral, religios si destul de mult si cultural care chiar au dat nastere la controverse. Durata dezbaterii (60 de min) si faptul ca pana la final au ramas 73 de oameni pe noi ne-a bucurat mult. Spunem noi ca asta arata ca pentru prima proiectie chiar am facut o treaba buna si multe din alegeri s-au dovedit a fi inspirate si fericite (inclusiv cu sunetul).

Anca Haraga, Colegiul "Costache Negruzzi" Iasi

DECRETEII - Primul film din cadrul proiectului CFOW in licee

2009-05-17T22:31:00.000-07:00

Romania, 2005, 68 min
Regizor: Florin Iepan

"La viata mea am vizitat foarte multe tari, dar nici una nu este asa de memorabila cum este Romania". 1966 Richard Nixon, presedintele SUA (fragment din filmul documentar Nascuti la comanda. Decreteii). Inceputul a fost din dragoste, apoi peste noapte a venit decretul lui Ceausescu din 1966 care a interzis avorturile. Asa s-au nascut peste doua milioane de romani. Ei sunt Oamenii Noi ai Epocii de Aur dar in particular li se spunea copii decretului sau mai simplu decretei. Majoritatea au acum intre treizeci si patruzeci de ani. Nimeni nu le-a spus nimic despre cum au venit ei pe lume. Nu a fost simplu. Ca sa se nasca generatia decreteilor au murit peste zece mii de femei, iar mii de copii orfani zac si acum in gropile comune din spatele orfelinatelor romanesti. Daca credeti ca problema a fost un sigur om, Nicolae Ceausescu va inselati amarnic. S-ar putea sa aveti o mare surpriza vazand acest film!

Cluburi de Film One World in Romania

2009-05-17T22:07:00.000-07:00

One World Film Clubs s-a nascut din nevoia de a crea, in cadrul liceelor, spatii educationale non-formale, unde elevii sa organizeze in mod regulat proiectii de filme din colectia si sa faca dezbateri despre temelor filmelor. Aceasta initiativa a inceput in urma cu trei ani in Republica Ceha, ca proiect al Asociatiei People in Need si s-a extins in peste cinci tări ale Europei Centrale.

In 2009, a venit randul Romaniei sa implementeze aceste proiect, prin intermediul Asociatiei ORICUM si cu sprijinul Centrului Ceh. In urma unor ateliere de lucru organizate in Republica Ceha, 8 licee din Romania vor implementa in primavara acestui an proiectul Cluburile de film One World. Fiecare club de film este coordonat de un elev de liceu si va contine cel putin o proiectie lunara a unui film documentar acoperind teme precum drepturile omului, migratia, discriminarea, rasismul, saracia, schimbarile climatice, conflictele armate.

Proiectiile sunt urmate de dezbateri cu invitati, iar cei mai activi liceeni implicati in proiect au totodata sansa participarii la training-uri si ateliere de lucru pe tema filmului documentar si a problemelor globale, in Romania si Cehia.

Pentru mai multe detalii, o puteti contacta pe Alina Iordache, coordonator de proiect ORICUM.(alina@oricum.ro).